Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru TREBUIE SĂ

 Rezultatele 611 - 620 din aproximativ 932 pentru TREBUIE SĂ.

Vasile Alecsandri - Dridri

... este amicul meu, și el va fi preafericit de a primi în trupa lui o actriță prezentată de mine. Până atunci, draga mea, vii în toate zilele aicea, pentru ca -ți dau câteva lecții de declamare și repetezi cu mine rolul prin care ai -ți inaugurezi cariera dramatică. Dridri, fericită de astă propunere neașteptată și cuprinsă de recunoștință, apucă mâna protectriței o sărute; însă DĂ©jazet atrase pe gingașa copilă în brațele sale și o sărută pe ochii săi umezi de lacrimi. În adevăr, după șase ... zâmbindu-le grațios, și primi un frumos buchet de roze de China aruncat la picioarele ei de însăși DĂ©jazet. Între acte juna debutantă veni mulțumească protectriței sale, care o sărută în prezența publicului, felicitând-o de succesul ce avuse. Toate lornetele din sală țintiră spre acea lojă, și cavalerii declarară în unanimitate că dra Marie Chataignez nu pierdea nimic din grațiile sale afară din scenă; damele însă, din ... atât sunteți și generoasă. — Adaugă și din parte-mi, observă dna DĂ©jazet, că dumnealor au prea multă ocupație cu ochii bărbaților pentru ca ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Neghiniță

... timp nu mai e niciodată. M-aș mulțumi eu și pe un prichindel de băiat. — Ba te-ai mulțumi și pe-o codană. Tu -nșiri, și ea deșire, tu cerni, și ea risipească, tu pui de mămăligă, și ea răstoarne căldarea pe foc. — Dacă e pe-așa, m-aș mulțumi și pe-un copil cât ghemul, numai s-aud în casă "mamă", că ... era mic cât o neghină; și avea niște ochișori ca două scântei albastre, și niște mâini și piciorușe ca niște firișoare de păiajen. Bătrâna dădu -l sărute. Neghiniță, țâști pe nas, țâști iar pe mână! — Încet, mamă, încet, că mă strivești, zise Neghiniță. — te sărut, că-mi umpluși casa cu dragoste când îmi ziseși mamă . — Încet, nu mă sorbi. Îl sărută. — Cum mănânci tu, Neghiniță al maicăi? — Eu? Eu mă satur din fum. Până acum am mâncat la mese ... ci că-i plăcea inelul împăratului. Așa află, pe rând, că unul se gândea la o cucoană frumoasă, că altul se gândea cam ce lingușeală ...

 

Vasile Alecsandri - Sânziana și Pepelea

... noi stăm de vorbă și ziua trece. TOMA: Și soarele ne prăjește. ȚĂRANII: Și sămănăturile pier. ȚĂRANCELE (văitându-se): Pier, pier, păcatele noastre! Ce-o devenim?... O ne moară copiii de foame! MACOVEI: Tacă-vă ciocul, gaițelor!... decât ați urla, mai bine v-ați apuca faceți descântece de ploaie. MĂRICA: Că doar noi nu suntem vrăjitoare ca Baba Rada, din căsuța aceea... Numai ea știe facă vrăji și tragă-n bobi, și descânte de dragoste cu ulcica, și dezlege norii... MACOVEI: Da de unde știi, jupâneasă, că Baba Rada descântă de dragoste cu ulcica? Nu cumva... MĂRICA: Ferească Dumnezeu, bărbate, nu se află ... toată lumea știe că Baba Rada citește și-n stele... și-i carte de tobă, asta... tobă de carte. MACOVEI: Tronc, Mărică!... Oameni buni, hai ne mai sfătuim cu părintele Pricochi și -l rugăm mai iasă cu icoanele. TOȚI: Hai! hai! (Repetă corul și iese prin dreapta.) PEPELEA (trezindu-se): A!... bun somn am tras!... și frumos ... ochii din cap. BABA RADA: Dar tu ei?... PEPELEA: Și ea mie, vorba țiganului. BABA RADA: Ei, știi una?... Pepeleo, hai cu mine în pădure, ...

 

Nicolae Filimon - Despre teatrul italian. Impresiuni din sezonul anului 1858

... ar rezulta. Art. 35. Daca după cele dintîi trei reprezentații de la începutul sezonei, ce se vor da una după alta și în care va trebui debuteze toți artiștii, vreunul din artiști nu va plăcea publicului, antreprenorul va fi dator a aduce altul, iar daca și acel preschimbat n ... lipsea pe public chiar de plăcerea de a asculta muzica astfel precum i se da? Pe care teatru s­a văzut se bată artiștii tocmai pe timpul acțiunei și ceară clemența publicului cu lacrămile în ochi? Toate aceste scandale și flagrante violări nu s­a întîmplat nicăieri decît la noi în anul ... Se vor găsi oameni care vor zice că sta în puterea direcțiii teatrale protesteze pă artiștii cei răi și îndatoreze pă impresariu ca aducă alții buni. Direcția a protestat totdauna și la oricare violare a contractului, dar n-au reușit căci impresariul cunoștea arta ... un contracciu cînd i se permite a viola fără penalitate condițiile contractului. E datoria Ministerului de Interne și a municipalității ca facă a ...

 

Vasile Alecsandri - Cântece și sărutări (Alecsandri)

... De orice suflet care-n cer zboară Lin se coboară Câte o stea. O, dulce înger de dezmierdare! De-ai vrea, unită cu dorul meu, -mi dai, ferice, o sărutare, De-orice cântare Aș cânta eu, N-ar fi în ceruri dalbe lumine, Nici flori pe lume s-ar legăna ... locul iernii vine zâmbind, Inima, dulce privighetoare Scăldată-n soare, Cântă iubind. Dar când se luptă țara-n durere, Tot omul tânăr și simțitor Trebuie -i deie cu-a sa putere O mângâiere Ș-un ajutor. Când țara geme sub apăsare, Mai bine-mi place s-aud sunând ... Dar nu-s cuvinte mai înfocate Ca libertate Și viitor. June poete! ascunde-ți dorul, Căci nu e timpul de dulci plăceri. Decât pe liră cânți amorul, Apără-onorul Sărmanei țări! Cântă-un vers falnic de re-nviere Care s-aprindă sufletul meu. Ridică neamul de la cădere, Ș-orice ...

 

Mihail Kogălniceanu - Dezrobirea țiganilor, ștergerea privilegiilor boierești, emanciparea țăranilor

... fost răspândit în toată Basarabia, unde și astăzi sunt mulți proprietari purtând numele de Stavilla. Exprimându-mi-se dorința ca, cu ocaziunea acestei zile ceremoniale citez câteva fapte din istoria contemporană, petrecute sub ochii mei ori săvârșite cu micul meu concurs, maiestățile-voastre binevoiască grațios a-mi învoi de a preceda lucrarea mea cu câteva cuvinte care se raportă la zilele tinereților mele. Bătrânii ... în toate clasele nobile și burgheze ale capitalei Prusiei, de pe atuncea se prevedea rolul cel mare ce, 35 de ani în urmă, Prusia avea joace în istoria omenirii, ajungând apoi la egemonia întregei Germanii, la reînvierea imperiului lui Barbarossa. Noi, tinerii români, furăm așezați într-o familie privată, și ... de mare, de un liberalism în idei atât de larg, încât, din toate părțile Germaniei și chiar din alte țări, alergau cu miile studenții, ca -i asculte vorbirea și elocvența sa dulce ca o melodie; astfel încât a trebuit a se abate pereții la doua săli ... un deosebit interes pentru țările române, atât de necunoscute pe atunci, încât nici numele de români nu se știa. De aceasta, în adevăr, nu trebuie ...

 

Mihai Eminescu - Andrei Mureșanu (Tablou dramatic într-un act)

... șirul orb al vremei și-a lucrurilor lumei? Sau oarba întâmplare fără-nțeles și țintă E călăuza vremei? Putut-a ca fie Și altfel de cum este tot ceea ce esistă, Sau e un trebui rece și neînlăturat? Și dacă trebui toate fie-așa cum sunt, Ce legi urmează vremea? Cu ce drept ea apasă O ginte ca pe samă-i o alta ridice; E vo dreptate-ntr-asta, sau oarbă-mparte bobii Soarta fără-de-lege? Și dacă n-ai temeiuri Decât acele spuse de cărțile bătrâne ... vine-a crede că sâmburele lumei E răul . Cartea lumii d-eternă răutate E scrisă și-i menită.        De vei avea puterea, Voința ca sfarămi pe cel mai slab ca tine, Bravură se numește. De ești închipuit, Nesuferind ca alții de-acea închipuire Cu vorba se-atingă: onoare se numește; De vrei -ntreci pe alții și lumei -i impui Persoana ta infamă: dorință-i de mărire, La fapte mândre stimul. De ești atât de van crezi că pân-și cerul ascultă a ta vorbă, Că-i pasă dacă corpul ți-l chinuiești și mintea Ți-o stupifici  ...

 

Emil Gârleanu - Colonelul

... luase altădată sabia din cui, ca s-o încingă pentru întâia oară, așa luă din colț bastonul gros, cu mâner de aur, în care avea -și sprijine de-acuma bătrânețile. Nu-i plăcea steie locului; se târa cum putea dintr-o odaie într-alta, și la urmă venea de se așeza tot în fața ferestrei de la uliță ... înnoră deodată, plouă repede, cu ropot, dar spre seară norii se topiră cele din urmă raze ale soarelui mureau curate, rumenind odaia. Colonelul dormita. Vroi se trezească de câteva ori, își dădea seama că e într-o amorțire grea; visele ce-i cutremurau somnul acesta le știa că nu-s ... bine nimic. Îl cuprinse o căldură grozavă; deodată i se păru că se sprăvale patul, tresări și deschise ochii. Mai întâi, fără de voie, vroi strige, apoi mintea i se limpezi, pricepu că așa trebuie fie, și când servitorul intră aprindă lampa, de-abia putu îngâna -l lase prin întuneric... Încetul cu încetul amorțirea îl cuprinse din nou. Apoi îl munciră vedenii ciudate... Deodată se văzu călare în învălmășagul de la ... ...

 

Mihai Eminescu - Moș Iosif

... a găsi în aceste experiențe. Aceste fundamente a caracterului său sufletesc era acuma, la bătrânețe, rădăcina unei nemulțumiri pe care el nu știa ș-o explice. Oricând venea în contact cu vun om tânăr de care se lipise ideile Apusului, el se simțea lovit de o lume cu ... se-ndreptau toate contra unei axiome pe care el nu permitea nimănui s-o nege: atotputernicia lui Dumnezeu. El își închipuia că un om trebuie fie bolnav sau foarte nenorocit pentru ca compuie cărți contra Bibliei . De aceea mirarea lui era mare când vedea că pe zi ce merge tocmai aceste idei se lățesc pe care el ... De aceea el se-ndoia dacă lumea aceea înaintată la care semenii lui își trimiteau copiii era într-adevăr înaintată. Aceste îndoieli apoi îl făceau consulte astrologia dar, fiindcă el singur nu știa ce -și răspundă, de aceea astrologia răspundea lucruri a căror înțeles obscur el nu-l pricepea. Dacă răspunsul ar fi fost latent în el ... l-ar fi presupus înainte de a întreba cartea lui, atunci desigur că ar fi știut ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Harpistul

... Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Wer nie sein Brot in Tränen ass... [1] GOETHE Răsare vechiul soare iarăși Și trebuie -mi părăsesc Din nou acuma adăpostul, -mi cat pe ziua de-astăzi rostul — Vai, cine știe de-l găsesc ! Pe uliți, umbre zgribulite, Ici-colo, tot mai des răsar â ... Și-aduc în ochii-mi lacrimi, iar ! Mă simt așa, pe zi ce merge, Tot mai pierdut, tot mai străin, Ș-ades m-ademenește gîndul -mi fac pe lumea asta rîndul, Că sînt sătul de dor și chin... Dar totuși nu mă-ndur de moarte Cînd glasul ei misterios Mă ...

 

Cincinat Pavelescu - Lui Victor Antonescu

... Lui Victor Antonescu de Cincinat Pavelescu Se știe că fostul ministru al României la Paris, pe când era la departamentul Justiției, a trebuit redijeze actele de deces ale regelui și reginei. Sub Victor Antonescu s-a întâmplat moară primul rege și regina. El actul de deces le-a redactat. Că-l face lumea cioclu, a cui e vina ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>