Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CEL MAI DE SUS
Rezultatele 271 - 280 din aproximativ 655 pentru CEL MAI DE SUS.
Petre Ispirescu - Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei
... Petre Ispirescu - Ţugulea, fiul unchiaşului şi al mătuşei Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un moș și o babă. Ei erau săraci de n-aveau după ce bea apa. Când mălai aveau, n-aveau sare; când aveau sare și mălai, n-aveau legumă. Trăiau și ei de azi pe mâine. Ei aveau trei copii, trențăroși și nespălați, ca vai de ei. Cel mai mic se vedea a fi mai isteț decât cei doi mai mari, dară era olog de amândouă picioarele. El se numea Țugulea. Ei se învecinau cu Zmeoaica pământului. Această zmeoaică era așa de rea, încât nimeni din vecinii ei n-avea pace de dânsa. Ea le călca moșiile și le făcea fel de fel de neajunsuri. La nașterea lui Țugulea, când a venit ursitoarele, s-a întâmplat să fie p-acolo și Zmeoaica pământului. Ea auzise ... o grădină frumoasă, frumoasă ca un rai. El ședea acolo, într-un colț, trist și mâhnit că nu putea umbla, să se bucure și el de frumusețile acelei grădini. Păsările cântau de se spărgeau. Frunzele ...
Emil Gârleanu - În fel de fel de fețe
... a zis: „Bine, dacă la trup îs deosebite, de ce n-ar fi și la pene?â€� Atunci s-a uitat în sus, în jos, și-a hotărât îndată unui păun — păunul era alb, cânta mai frumos decât toate și era și pasărea lui de casă — a hotărât așadar unui păun să-și ia zborul, în zorii zilei, prin înaltul cerului, să-și moaie penele în albastrul ... Ia să rămân eu neagră cum sunt.â€� Și neagră a rămas. Tot astfel și corbul. Puține au avut înțelepciunea să se roage de Dumnezeu să le facă el cum o crede în nemărginita lui mărinimie. Așa Preaînaltul și-a atins degetul de penele păunului și-a făcut: prigoria, gangurul, scatiul. Ba chiar și eu am întins aripile de mi-a pus albastrul de pe ele. Uite. Mărturisesc, cam puțin, însă și așa e bine, că tot mi-a venit mintea cea de pe urmă. Dar cel mai folosit, îți închipui, a rămas păunul, că tot albastrul, aurul și verdele, disprețuit de ...
Ion Heliade Rădulescu - Poema didactică după Boileau și Horațiu
... un ton totdauna pare c-ar psalmodia. Ferice care în versuri e dotat d-acel mister Să treacă din grav în dulce, din plăcut în mai sever; Cartea sa la cer aleasă, plăcută la cititori, La librari e ocolită foarte des de amatori. Orice scrieți, vedeți bine prea jos a nu vă lăsa Stilul cel mai puțin nobil și-are cuviința sa. Când glumiți, vorbele voastre ne-ncetat le măsurați; Când atingeți, fiți cu minte, singuri nu vă degradați; Nu-mi ... p-altă vocală să nu-mpingă nicidecum. Fericiți când orice termen l-alegeți armonios; Fugiți d-al asprelor sonuri întâmpin prea urâcios. Un cuget oricât de nobil, versul cel mai bun făcut Minții nu mai pot să placă când urechii-a displăcut. Dați-vă ideea clară, fiți în versuri lămuriți, Cum să vă priceapă lumea, dacă vreți a ... pus în mirare d-un sunet melodios Dacă nu e la loc vorba, dacă zisu-i vicios. Nu se miră a mea minte de un pompos barbarism, Nici d-a unui vers mândrie și-ngâmfatul solicism. Într-un cuvânt fără limbă, cel mai faimos autor, Zică cine orice-a zice, e ...
Nicolas Boileau - Poema didactică după Boileau și Horațiu
... un ton totdauna pare c-ar psalmodia. Ferice care în versuri e dotat d-acel mister Să treacă din grav în dulce, din plăcut în mai sever; Cartea sa la cer aleasă, plăcută la cititori, La librari e ocolită foarte des de amatori. Orice scrieți, vedeți bine prea jos a nu vă lăsa Stilul cel mai puțin nobil și-are cuviința sa. Când glumiți, vorbele voastre ne-ncetat le măsurați; Când atingeți, fiți cu minte, singuri nu vă degradați; Nu-mi ... p-altă vocală să nu-mpingă nicidecum. Fericiți când orice termen l-alegeți armonios; Fugiți d-al asprelor sonuri întâmpin prea urâcios. Un cuget oricât de nobil, versul cel mai bun făcut Minții nu mai pot să placă când urechii-a displăcut. Dați-vă ideea clară, fiți în versuri lămuriți, Cum să vă priceapă lumea, dacă vreți a ... pus în mirare d-un sunet melodios Dacă nu e la loc vorba, dacă zisu-i vicios. Nu se miră a mea minte de un pompos barbarism, Nici d-a unui vers mândrie și-ngâmfatul solicism. Într-un cuvânt fără limbă, cel mai faimos autor, Zică cine orice-a zice, e ...
George Coșbuc - Coloana de atac
... Noi n-am mai fi ieșit din văi. Și-așa cu-ncredere vegheată Noi răsărim pe deal deodată. Ne văd păgânii, sar pe zid, Potop de foc spre noi deschid. Dar noi prin foc o rupem iute, Crezându-ne pe sub redute. Și nu eram! Vedeam de sus Că altfel e de cum ne-au spus, Că pân-acolo-i lungă cale, O râpă-n drum și-adânca vale. O clipă ca-mpietriți am stat; Maiorul însă ... carabină, Săriră-n front; iar pe colină Noi după dânșii, cot la cot, Suiam orbiș, noi, leatul tot. Cat ai clipi, muream o sută, Muream mai mulți, căci din redută Nu plumbi curgeau, ci râu de foc, Și linii-ntregi cădeau pe loc. Și-un căpitan, cel nalt, sărmanul, Căzuse vârfuind mormanul, Iar celălalt, acel ce-ochea, Muri trăsnit în fața mea. Căci uite-așa văzui de bine Pe-un turc bătrân ochind spre mine, Iar bietul căpitan nu-ș cum Se puse morții drept în drum. Am dat să-l prind ... spate-n șanț, și-atâta fu. Căci s-adunau păgânii gloată Și-un om era reduta toată, Și-ntregul parapet un fes, Atâta se-ngloteau de ...
Vasile Alecsandri - Român Grue Grozovanul
... a fost dușmanul meu!" Ghirai hanul cel bătrân Uită hamgerul la sân, Și cu glasul oțerit Pe loc a și poruncit La mârzaci de cei mai mari Și la cincizeci de tătari Pe Grue să-l ducă-ndată La cea mănăstire naltă! II Tătărimea purcedea Și pe Grue mi-l ducea La cel popă creștinesc, Sfânt cu chipul omenesc, Care zice din psaltire În cea sfântă mănăstire; Dacă vedea și vedea, Grue vreme nu pierdea, Două cruci numai ... sânge hănesc și formau o castă puternică între tătari. Numele lor era Myrza. ↑ Românii dau numele de păgân la toate neamurile ce nu erau de religia lui și cu care se găseau în lupte. ↑ Bahmet sau bahamet , cuvânt de origine tătară, ce denumește caii din Bugeac. O mare parte din Basarabia poartă numele de Bugeac, de pe timpul năvălirii tătarilor în sânul ei, în urma morții lui Ștefan-vodă. Câmpiile Bugeacului hrăneau înainte un soi de cai sălbatici ce erau foarte aprețuiți de turci și de tătari. Asemenea și în Dobrogea, pe malul drept al Dunării, în față cu Basarabia de jos, se găseau herghelii de soi bun. Caii cei mai buni însă, cei
Calistrat Hogaș - Cucoana Marieta
... ce atâtea cusururi ai găsit, adică, d-ta la mine?... — Mai multe decât la toate cucoanele de pe fața pământului... Mai întăi, te superi de adevăr, al doilea, ia, te poftesc, uită-te puțin în cea oglindă... Și, luînd-o la braț, cam cu de-a sila, o ducea dinaintea oglinzii. — Ia uită-te, urma Andrei arătând cu degetul în oglindă, adică cei doi ochi de colo, cari nu știu ai cui or fi, în loc de a se părea rupți din albastrul cerului, nu puteau ei să bată ceva mai în floarea frunzei de varză? și, în loc de a fi așa de ucigași și plini de păcate precum sunt, nu puteau ei să fie nevinovați și blajini, cam așa, de pildă, cum ar fi doi ochi de capră moartă?... Genele!... pentru ce, mă rog, numaidecât gene așa de lungi, de mătăsoase și de negre? Nu cumva s-a gândit cel ce ți le-a dat să îngroape, sub umbra lor stufoasă, sufletele tuturor proștilor ce s-ar uita în ochii d-tale?... â ... vede—în vro luptă
Constantin Negruzzi - Disțărare șlicului
... chică îl trăgea, Și apoi zicea că e în șagă, dacă-l videa că plângea. "Mi să pare, zice Venus, că ochiu iar ș-au mai pus Pe vro nouă muritoare; vrea să ne-o aducă sus, Ca când îndestule aicea nu-s: avem și de lepădat. Că de când era mai tânăr, cu târâșu le-au cules." "Prepui, răspunde Apolo, câ-i vro pricină de stat, Nu cumva oare titanii iar să vor fi rădicat?" "Vina a șchiopului este, zice Mars c-un chip fălos, Fulgerile n-au ... Și-apoi începi pin odăi a te primbla cu mari pași, Îți muncești mintea să poată vrun nou mijloc iscodi Ce să-i mai pui înainte, să-l poți din casă urni. N-am bani, mă rog, mai așteaptă, îi un metod tari prost, Breasla ce creditorească îl știi acum de rost, Amețăști fantazia, poezia le sfeclești, Căci nu faci haz de stihuri, numai bani strigă, răcnește. Să mă ierte cetitorii, c-am ieșit din șiru meu, Dar să îl mai spui o dată acestor îndărăptnici vreu Că nu-i frumos, nu-i cu cale, cât or trăi să tot cei, ...
... Dar a venit copila s-o-nvețe cum să plângă, Să-i frângă rostul vieții și sufletul să-i frângă Prin zbuciumul durerii; de două săptămâni Copila mamei n-are răsuflet în plămâni De multă izbitură și nopți făr-alinare. Degeaba-i mai descântă, că leac într-asta n-are, Și slujbele-s degeaba și macu-n așternut Și vinerile mă-sa degeaba le-a ținut ... Copila mamei-n zarea câmpiilor întinse Tot face semn să vie și mamă-sa la ea. Și mama pleacă grabnic și parcă se ducea Pe sus, plutind pe aripi, și nu putea s-ajungă! O țint-așa de-aproape și-o cale-așa de lungă! Dar uite-acum! Din vale vin popi, cădelnițând, Și-n capetele goale creștinii vin cântând: Sunt toți bătrâni ca vremea, iar preoții nainte Sunt ... și-o duc ca să i-o-ngroape... Ea sare buimăcită și-apucă vrăjmășește Copila, o ridică din leagăn, o privește În ochi: ei sunt de sticlă și morți ca de pământ, O ține sus, dar capul copilei cade frânt, O scutură puternic, ca-n suflet să-i pătrundă, Cum ții
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Oda IV
... neputincios, Nu putea să afle drumul priincios. Ins-Acela cărui firea se supune, Primejdia noastră a înlăturat, Trimițând în lume pre Înțelepciune Ca de-a ei povață omul luminat, De la fapte rele să fie retras, Să-nfrunte-orice patimi, să-ndrepte al său pas. O! cât de plăcută și împodobită E fiica Acelui de sus împărat În față-i blândețea este zugrăvită, Cuvântul ei dulce, lin și măsurat! Virtutea și cinstea pre ea o slăvesc, Căci fiii dreptății dreptatea iubesc ... a neștiinței noianuri scăpând, Se-nalță la cer cu agerul gând. A lui întuneric ș-a ei strălucire Văzu Babilonul cel cu zidul lat, Noroadele acele fără cârmuire De ea îmblânzite, la ea s-au plecat. Schiții cei sălbatici și tracii cumpliți, Sunt puterii sale marturi neclintiți. Dup-o îndelungă și grea preîmblare La ... Slujim unui singur ceresc împărat. Iubim judecata acea cu dreptate, Iar pâra urâtă nu o suferim, La războaie mergem în oști regulate; Prin agere sfaturi mai mult biruim, Pereți de aramă cu pumnul sfărmăm, Și după voință focul prelucrăm. Mâinile lui Joe nu-s mai de ...
Anton Pann - Nepotul împrumutat
... Anton Pann - Nepotul împrumutat Nepotul împrumutat de Anton Pann Unul avînd un nepot Sărac și lipsit de tot, Vine într-o zi la el Și să roagă-ntr-acest fel: -Unchiule, bine mă ști Că n-am coprins, nici moșii, Bani nu ... și eu. La multe mă cam pricep, Dar n-am cu ce să încep, Nădejdi a m-ajuta N-am decît la dumneata; De aceea, unchiul meu, Mă rog ca la Dumnezeu, Să-mi dai cinci sute de lei, Ca să fac negoț cu ei, Ș-în jumătate de an Ț-îi răspunz pîn'la un ban. Unchiul său s-a îndurat La vorba ce l-a rugat Și mîna ... dat pe loc oala jos Și numărînd a gasit Tocma cîți i-a trebuit. Deci, luîndu-i, a plecat, De unchiul său ajutat, Și umblînd în sus, în jos, Să negustorea frumos. Dar la numitul soroc Nu s-a dus să-i dea la loc. Nici unchiul său nu-i ... să cei Ca să găsești și să iei?. Această lucrare se află în domeniul public în întreaga lume, deoarece autorul a decedat acum cel puțin 100