Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE MARE
Rezultatele 261 - 270 din aproximativ 2071 pentru PE MARE.
Marius Marian Șolea - Ai de peste Olteț
... și trei-patru caiere de lână, iar soră-sii, ciorapi lucrați la ingliță, o pereche de șoșoni de șaptezeci și cinci de lei, un șorț pe dinainte și mai multe vești de la ai ei, de peste Olteț. mă cocoțam pe dunga patului și stăteam cu babele, să văd ce-și mai povestesc, până mă lua bunică-mea cu oarece scandal, strigând la mine: „mă ... degrabă sub gura lui, în poziție de drepți, cu ochii în sus, de parcă ar fi fost vreun apel al existenței. Ioana ne mai invita, pe mine și pe Măria, la clacă, la Veca, ce mai muiere și asta! făcea clacă să poată pune, mai apoi, războiul, în mijlocul hodăii. toate femeile de casă ... Gheorghe, tatăl lui Milică Vâlceanu, șoferul de pe rată, nu-l prea știu, era mai rezervat. în schimb, abia-l vedeam pe Aurică, cel mai mare dintre ei și cel mai deștept. pe el îl aveau la inimă frații, îi crescuse pe toți, în vremurile grele, de după Războiul întâi. tatăl lor murise la Turtucaia, iar Lina nu s-a mai măritat, în urmă. Aurică ... ...
Ion Luca Caragiale - 1907 din primăvară până'n toamnă
... cauza deprinderilor străvechi, lipsei de inteligență specială și de răbdare, ignoranței metoadelor pentru așa cultură savantă, și din cauza lipsei de capital și de credit. Pe de altă parte, propietatea mare și cea mijlocie nu au forțe pentru cultura lor extensivă decît brațele țăranilor. Aceștia solicită porțiuni de pămînt pentru a munci și produc ... potrivit credit, oricine poate concura la acapararea moșiilor mari și mijlocii. În Moldova trebuește mai mult, deoarece, după obiceiul locului, pămînturile se subtarendează la țărani pe bani și muncă, și arendașul mare are nevoe de vite, care, mașini, etc.; în Muntenia, trebuește mult mai puțin: aici ai luat moșia, plătești o rată de arendă, ai cîțiva bani ... educațiune. Cruzimea interesului, comună lumii, se mai înăsprește aici prin lipsa de solidaritate națională, prin nesocotirea tradițiilor și opiniei publice, prin îndrăsneala ce o dau pe o parte coruptibilitatea administrației publice, pe de alta protecția or a pavilionului străin, or a cine știe cărei puternice Alianțe universale, și printr'un manifest dispreț brutal ... țăranul incult, umilit și îndelung-răbdător. Ce a rezultat din această sistemă ? Iată: 1. Scăpătarea atîtor proprietari mari, cari și-au sporit cheltuielile pe ...
... de-ntunecat de-atunci... Tu numai o privire în visul meu arunci. Ca toamna cea târzie e viața mea, și cad Iluzii ca și frunza pe undele de vad Și nici o bucurie în cale-mi nu culeg, Nimic de care-n lume iubirea mea să leg, Ca pe bătrânul Cain, pustiuri mă cuprind... Doar brațele-ți de marmur în visul meu se-ntind. Aș vrea a mea viață să aib-un ... doar de nemurire în vis mi-ai revărsat. Precum corăbii negre mânate sunt de vânt Cu pânzele umflate departe de pământ, Cum între cer și mare trec paserile-n stol, Plutesc a mele gânduri pe-a sufletului gol Și-ntind a lor aripe spre negre depărtări, Tu nu treci, cum nu trece luceafărul pe mări. Am blăstămat în haos întâiul vieții colț... Pe care se-nălțară a cerurilor bolți, El fu începătorul eternelor dureri, El e eternul astăzi, și-a fost eternul ieri, Am ... al meu gând, Cu farmecul în visul vieți-mi străbătând? De ce? E iarăși umbra iubirii cei de veci Ce trece cu întregul ei farmec ...
Constantin Negruzzi - Sobieski și românii
... spre țara lor, am apucat de-a dreptul piste codri... Dar oare ce buciumă străjerul? — Fă-i semn să se coboare de pe zid, și să vie încoace. Nu trecu mult și plăieșul de strajă viind, spuse că o oaste mare se apropie de cetate. Îndată toți alergară pe ziduri. — Leșii sunt! strigă tânărul ce venise de curând și pre care l-am auzit vorbind; și-au schimbat drumul, și vin aici... â ... noi suntem numai nouăsprezece și asta-i o oaste întreagă, observă unul; cum se ... — Taci, mucosule! îl curmă bătrânul. Te temi că-i pieri! Mare pagubă! un mișel mai puțin. Vânătorul astfel înfruntat se trase rușinat și se sui pe ziduri. În vremea aceasta, oastea se apropiese. Regele trimise un ofițer ca să vorbească cu cei din cetate. Solul veni la poartă. Bătrânul îl salută ... cinci și se răniră doi. A patra zi căzu împușcat însuși comandantul artileriei leșești, dar mai pieriră trei din moldoveni. Numărul bravilor scădea pe toată ziua. Seara, adunându-se pe lângă foc, văzură că au sfârșit și munițiile și merindele. — Ce este de făcut, tată? întrebă tânărul vânător ...
Constantin Stamati - Pentru săraci
... Constantin Stamati - Pentru săraci Pentru săraci de Victor Hugo Traducere de Constantin Stamati Cine dă săracului pe Domnul împrumută. Evanghelistul Precum soarele, picând pe marea înghețată, ar topi-o, întocmai picătura milosteniei, căzând pe grămada păcatelor, le risipește. Sf. Ioan Gură-de-Aur Când iarna petreceți bine voi, avuților slăviți, Când dați baluri strălucite, mii de lumini aprinzând, Când ... făr-a fi miluitor. Mizericordiei sânte și săracii sunt plecați, Ea-i mumă unde norocul îi ca o maștihă rea, Ea ridică, sprijinește pe cei în țărnă călcați; Ea pe săraci cu-al său lapte de-a pururea satură, Ea-i îndurată, ca Domnul, tot pe calea lui au mers, Căci zice: „Mâncați-mi trupul, beți sângele meu ce vărsâ€�. Deci îndurarea să fie avuților norociți, Care de pe voi să smulgă cu-al său blând și darnic braț, Mărgăritar, pietre scumpe cu care vă-mpodobiți, Haine neprețuite în care vă îngâmfați, Spre a ... mpace dacă sunteți păcătoși. Avuților, dați pomană, că ea este lucru sânt, Întocmai ca liturgia, și vai de cel ce-au văzut Făr’ de milă pe sărmanul zbuciumat iarna de vânt, ...
... Victor Hugo - Pentru săraci Pentru săraci de Victor Hugo Traducere de Constantin Stamati Cine dă săracului pe Domnul împrumută. Evanghelistul Precum soarele, picând pe marea înghețată, ar topi-o, întocmai picătura milosteniei, căzând pe grămada păcatelor, le risipește. Sf. Ioan Gură-de-Aur Când iarna petreceți bine voi, avuților slăviți, Când dați baluri strălucite, mii de lumini aprinzând, Când ... făr-a fi miluitor. Mizericordiei sânte și săracii sunt plecați, Ea-i mumă unde norocul îi ca o maștihă rea, Ea ridică, sprijinește pe cei în țărnă călcați; Ea pe săraci cu-al său lapte de-a pururea satură, Ea-i îndurată, ca Domnul, tot pe calea lui au mers, Căci zice: „Mâncați-mi trupul, beți sângele meu ce vărsâ€�. Deci îndurarea să fie avuților norociți, Care de pe voi să smulgă cu-al său blând și darnic braț, Mărgăritar, pietre scumpe cu care vă-mpodobiți, Haine neprețuite în care vă îngâmfați, Spre a ... mpace dacă sunteți păcătoși. Avuților, dați pomană, că ea este lucru sânt, Întocmai ca liturgia, și vai de cel ce-au văzut Făr’ de milă pe sărmanul zbuciumat iarna de vânt, ...
... lin se scutură de vânt; Peste capul blond al fetei zboară florile ș-o plouă... Ea se prinde de grumazu-i cu mânuțele-amândouă Și pe spate-și lasă capul: - "Mă uimești dacă nu mântui... Ah, ce fioros de dulce de pe buza ta cuvântu-i! Cât de sus ridici acuma în gândirea ta pe-o roabă, Când durerea ta din suflet este singura-mi podoabă. Și cu focul blând din glasu-ți tu mă dori și mă cutremuri, De ... ar dori ca să ne poarte, Pretutindeni fericire... de-i viață, de e moarte." ...................................................................... Fantazie, fantazie, când suntem numai noi singuri, Ce ades mă porți pe lacuri și pe mare și prin crânguri! Unde ai văzut vrodată aste țări necunoscute? Când se petrecur-aceste? La o mie patru sute? Azi n-ai chip în toată ... Încleștând a tale brațe toată mintea să ți-o pierzi? De la creștet la picioare s-o admiri și s-o dezmierzi Ca pe-o marmură de Paros sau o pânză de Correggio, Când ea-i rece și cochetă? Ești ridicul, înțelege-o... Da... visam odinioară pe acea ce m-ar iubi, Când aș sta pierdut ...
Mihai Eminescu - Scrisoarea IV
... lin se scutură de vînt; Peste capul blond al fetei zboară florile ș-o plouă… Ea se prinde de grumazu-i cu minuțele-amîndouă Și pe spate-și lasă capul: — Mă uimești dacă nu mîntui… Ah, ce fioros de dulce de pe buza ta cuvîntu-i! Cît de sus ridici acuma în gîndirea ta pe-o roabă, Cînd durerea ta din suflet este singura-mi podoabă. Și cu focul blînd din glasu-ți tu mă dori și mă cutremuri, De ... ar dori ca să ne poarte, Pretutindeni fericire… de-i viaă, de e moarte. Fantazie, fantazie, cînd suntem numai noi singuri, Ce ades mă porți pe lacuri și pe mare și prin crînguri! Unde ai văzut vrodată aste țări necunoscute? Cînd se petrecur-aceste? La o mie patru sute? Azi n-ai chip în toată ... Încleștînd a tale brațe toată mintea să ți-o pierzi? De la creștet la picioare s-o admiri și s-o desmierzi Ca pe-o marmură de Paros sau o pînză de Corregio, Cînd ea-i rece și cochetă? Ești ridicul, întelege-o… Da… visam odinioară pe acea ce m-ar iubi, Cînd aș sta pierdut ...
Petre Ispirescu - Fata de împărat și fiul văduvei
... fost odată un împărat foarte bogat și puternic. Acest împărat avea un fecior și o fată. Întâmplându-se să-i moară feciorul, îl îngropă cu mare cinste și alai ca pe un împărat. Când fu a duce mortul la biserică, fata împăratului ceru a merge și dânsa săÂl petreacă. Așa de ... resfiră pletele; iară ea simți că un fior rece i se strecoară prin inimă. Cum, cum, îngropară mortul și toată lumea se întoarse acasă. Tot pe atunci în cetatea aceea se afla o văduvă săracă. Ea avea un fiu. El era de treabă, smerit și sfiicios ca o fată mare. Toți feciorii de boieri aveau pizmă pe dânsul și-i puseseră gând rău. Nu-i găsea însă nici o pricină, ca să puie mâna pe dânsul. Fiul văduvei întrecuse pe toți boierii și împărații la boi și la stat. El era arătos nevoie mare. Ai fi pus ochii pe dânsul d-ar fi fost într-o mie. Ș-apoi era dulce la cuvântare. Curgea graiul din gura lui ca mierea. Nu se mai sătura ... friptura se făcuse scrum. Se bocea biet și se tânguia de-i plângeai de milă. Fata împăratului îl liniști spuindu-i că o să roage ...
Petre Ispirescu - Zâna zânelor
... să o piarză din ochi. Când, o văzură coborându-se și se înfipse într-un copaci nalt dintr-o pădure mare. Se duse fiul cel mare, își luă soție pe fata împăratului vecin, și se întoarse cu dânsa la tatăl său. Se duse și cel mijlociu și se întoarse și el cu o soțioară mândră ... miră mumă-sa de așa frumusețe și gingășie, ce nu mai văzuseră de când erau ei. Ziua de nuntă a fratelui celui mai mare viind, se duse și fiul ce mic la împăratul, însă singur, căci nu putea să ia și pe zână, măcar că era să-i fie logodnică. Când, se pomeni cu dânsa că se prinde în horă lângă dânsul. Nu mai putea de bucurie ... ostenise atâta mare de vreme. Trecu mări, pâraie și ape mari ca pe uscat, mai cutreieră țări și pustiuri, până ce ajunse la un munte mare, mare, al cărui vârf da de nori. Aci văzuse el că se lăsase porumbeii. Se puse a se urca pe dânsul, și, din văgăună în văgăună, din stei de piatră în colți, din râpă în râpă, cățărându-se când pe
Vasile Alecsandri - Dumbrava roșie
... de glasuri ce clocotea prin lume, Purtând, nălțând ca fală un nume... al său nume! Albert, craiul Lehiei, trufaș, semeț, ușor, Ademenit, se crede stăpân pe viitor Ș-aruncă ochi de pradă pe țările vecine: Care din ele, zice, mi-ar cuveni mai bine? El stă puțin pe gânduri, apoi cu mare glas: Moldova este pragul întâiului meu pas! În țara acea mică, neîncetat lovită De dușmani fără număr și-n veci nebiruită, În care toți bărbații ... unii cu grăbire spre codrii Bucovinei, Ș-acolo se adună la strâmtele potici, Pândind, ca vânătorii, mișcările jivinei, Și tot rugând: .ă, Doamne, să treacă pe aici! Merg alții la Suceava să facă pe Albert A pierde oaste multă și mult timp în deșert; Iar alții la Cotnarul iubit și podgoriu, Pe unde stau cu oastea Bogdan, domnescul fiu, Tăutu cu mintea coaptă, Costea cu ochi semeț, Și Trotușan și Boldur, cu suflet îndrăzneț, Și unde Ștefan ... TABĂRA LEȘEASCĂ Pe-o culme prelungită ard mii și mii de focuri Ca stele semănate în numeroase locuri. Se pare că tot cerul căzut e pe