Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FI
Rezultatele 2501 - 2510 din aproximativ 3762 pentru FI.
Cincinat Pavelescu - Lui A. de Hertz
Cincinat Pavelescu - Lui A. de Hertz Lui A. de Hertz de Cincinat Pavelescu înainte de reprezentarea piesei Păianjenul, pe când era șef de cabinet la Industrie și Comerț Fostul șef de la Comerț E un tânăr eminent; Însă e mai mult de Hertz Decât este de...
Cincinat Pavelescu - Lui Caragiale
Cincinat Pavelescu - Lui Caragiale Lui Caragiale de Cincinat Pavelescu care, voind să atragă pe Goga la ziarul Românul, îi spunea că scriitorii mari sunt mecanisme de lux care trebuiesc unse bine Ești cronometru fin, maestre, Dar la Românul ce cați oare? Au ei nevoie de ceasornic, Ori tu nevoie de
Cincinat Pavelescu - Lui Haralamb Lecca
Cincinat Pavelescu - Lui Haralamb Lecca Lui Haralamb Lecca de Cincinat Pavelescu cu prilejul reprezentației piesei Câinii, și care, fiind director al Teatrului Național din Iași, era foarte criticat de actori' Haralambie, Câinii tăi Mie-mi par niște potăi: Tu-i hrănești destul de bine, Ei te mușcă-ntâi pe
Cincinat Pavelescu - Lui Ionel I. C. Brătianu
Cincinat Pavelescu - Lui Ionel I. C. Brătianu Lui Ionel I. C. Brătianu de Cincinat Pavelescu al cărui tată fusese amestecat în complotul Cuza, iar el iubise trei prințese antice Așa se vede c-a fost scris În cartea ăstei vițe: Bătrânul să răstoarne domni, Iar fiul său...
Cincinat Pavelescu - Lui N. Mihăescu-Nigrim
Cincinat Pavelescu - Lui N. Mihăescu-Nigrim Lui N. Mihăescu-Nigrim de Cincinat Pavelescu Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV I Cu epigramele-ți naive Din nou în gheara mea încapi: Ovidiu a scăpat de mine, Tu de prostie n-o să scapi. II A-nceput să spuie Într-o zi Ovid: Nigrim dacă vine În oraș la mine, Deși sunt statuie, Eu mă sinucid. III Crede-mă, Nigrime, Lasă-te de rime! Un ecou răsună, Noaptea, când e lună. ... E Ovid ce-și scrie Tristia târzie! IV OPEREI LUI NIGRIM E crud să-ți fac un epitaf, Prea ți-a fost viața scurtă ție, Căci te-ai născut la tipograf Și-ai răposat la
Cincinat Pavelescu - Lui Tătărăscu
Cincinat Pavelescu - Lui Tătărăscu Lui Tătărăscu de Cincinat Pavelescu sub caricatura făcută de Iser Isere, mai lasă gluma! Ori ești rău, ori ești năuc. Ce-ai făcut cu Tătărăscu? Un tătar sau un
Cincinat Pavelescu - Lui X (Pavelescu)
Cincinat Pavelescu - Lui X (Pavelescu) Lui X de Cincinat Pavelescu Anonim ursit să fie Și să dea la sigur chix, El de astăzi iscălește Ce-o să fie mâine:
Cincinat Pavelescu - Madrigale (Pavelescu)
Cincinat Pavelescu - Madrigale (Pavelescu) Madrigale de Cincinat Pavelescu pe o fotografie a mea trimisă unor prieteni Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V I Dacă suferința intimă sculptează Chipul meu ce n-are zâmbetul vioi, E că gelozia poate mă-ntristează Că nu sunt în locul copiei, cu voi. II Te miri că pică-atâtea stele, Dar nu-s doar stele căzătoare, Sunt poate lacrimile mele Ce plâng o dragoste ce moare. III Sub paleta toamnei sângera grădina Împletindu-ți visul cu păreri de rău; Tu făceai buchete și furai lumina Razelor de soare prinse-n părul tău. IV Precum din foc rămâne scrum, Ce-a strălucit o să apună, Azi din iubirea mea nebună Fac cântece pentru volum. V Smarandei De ce în ochii tăi albaștri Plutește-atâta vag mister? Ori te-ai uitat prea mult la cer Și-ai năzuit mereu spre
Cincinat Pavelescu - Marelui N. Titulescu
... Titulescu de Cincinat Pavelescu Care îmi făgăduise... Admir înaltu-ți șir de glorii, Dar în postumele-ți Memorii Precum d-atâția ani susții, De-o fi talentu-ți să mă poarte, Ar fi
Cincinat Pavelescu - Mistrețul și porcul
Cincinat Pavelescu - Mistreţul şi porcul Mistrețul și porcul de Cincinat Pavelescu Un porc, văzând că un mistreț Privea la el cam cu dispreț, Îi zise: Ia mai lasă, frate, Căutăturile-astea crude; Ce, ai uitat că suntem rude? Mistrețul, plin de bunătate, I-a zis: Dreptate, poate, ai; Dar printre oameni, de când stai, (Și-atunci mistrețul a surâs) Atât de mult cu ei te-asemeni, Că, frate, parcă sunteți gemeni... Și faci familia de
Cincinat Pavelescu - Muzică de cameră
Cincinat Pavelescu - Muzică de cameră Muzică de cameră de Cincinat Pavelescu Într-un salon. E ora zece seara. Suspină ghetele de lac. Văd sânuri albe, mâini ca ceara, Rochi decoltate, domni în frac. Tăcere! Ora este gravă, Căci într-un colț a răsunat Un pian pe care stă o tavă, Și trei viori s-au acordat. Arcușul a-nceput domol, Atacă forte un andante Dintr-o sonată-n mi bemol De Beethoven ori Mercadante. Un bravo! stăruie mereu; Îl scoate sincer o duducă Ce-și poartă-al sânilor trofeu Spre domnul matur, cu perucă. Unii timizi abia suspină; Din nădușeala unui chel Minune! crește o verbină Pe-o coardă de violoncel. O văduvă în demi-doliu, Nu suferă violoncelu, Și, ghemuită p-un fotoliu, E tristă c-a pierdut cățelu,. Când contrabasul mizerabil Trimite-n sală câte-un la, S-aude-ncet un Admirabil! Rostit c-un glas de mahala. Cum ți se pare, scumpă doamnă? Întreabă grav, adânc și rar Un domn în păr cu flori de toamnă Și cinci proteste-n buzunar. Îți place muzica, maestre? Unui poet îi zice trist, Privind distrată spre ferestre, O virgină genre artist. Maestrul dă ...