Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ȘI CU
Rezultatele 241 - 250 din aproximativ 2100 pentru ȘI CU.
... a lung pe umeri neted cădea. Ades copila mândră, vioaie, De soare-n păru-i se ascundea. Iar când pe frunte-i ducea cofiță Cu apă rece de la izvor, Când era umedă-a sa guriță Și-i sălta floarea pe sânișor, Toți trecătorii simțeau deodată O sete mare în pieptul lor; Beau multă apă, cătând la fată, Și urmau drumul oftând de dor. Ea cânta dulce ca ciocârlia Ce ciripește vesel în zori, Și suna gingaș atunci câmpia Ca de un freamăt de Zburători. Ades bătrânii, stând împreună Și ascultând-o pe lângă foc, Trăgeau cu sorții, noaptea, la lună, Și vesteau fetei mare noroc. Dar într-o seară, sus, pe movilă, O Babă Cloanță, din bobi trăgând, I-a zis cu spaimă: Să fugi, copilă, De străin mândru, cu glasul blând! De-atunci Zamfira în multe rânduri Vedea o umbră zburând prin nori, Și toată noaptea sta ea pe gânduri În doruri tainice, în dulci fiori. Acum ea, tristă, din cort ieșise Și cu ochi umezi lung se uita La cornul lunii ce se ivise, Iar glasu-i jalnic așa cânta: Crai-nou, strălucite! Plânsă m-ai găsit, Cu
Constantin Stamati - Omul și pământul
... sine, Uitam și pe-ai mei casnici, ca când pierdusem mintea. Și iată că un șopot, ce din pământ ieșiră, Mi-au încântat auzul, ca și glasul iubirii, M-au răzbătut în suflet și chiar ca o făclie Mi-au luminat și calea vieții fericite, Zicând cu mângâiere acel glas de minune: "Copilul meu! fiul meu! vrei să ai cunoștință Cu mine, a ta rudă acea mai de aproape? Căci te-am purtat în sânu-mi pe când nu te născuseși, Și mie prea mi-i milă de a ta mâhniciune. Deci trup din trupul meu fiind, tu ai dreptate, Să știi cu de-amănuntul și de a mea ființă; Căci voi numai la lume priviți cu îngâmfare, Ca când ar fi eternă a voastră moștenire, Iar la pământul negru, ce-l călcați în picioare, Priviți cu defăimare, ca la o mârșăvie; Eu ți-oi spune misterul, ca el să-ți fie armă, Ție și altor oameni ce moartea înfioară, Când n-aveți fapte bune, Ascultă dar, amice: "Acum sunt multe secoli, dar să le număr nu pot, Când Atotziditorul ... plăsmuit din haos
Grigore Alexandrescu - Viața câmpenească
... Grigore Alexandrescu - Viaţa câmpenească Viața câmpenească de Grigore Alexandrescu Dlui V. G. C. Așa, simpla viețuire Eu știu să o prețuiesc Și de acea fericire Voi bucuros să-ți vorbesc. Dar florile și verdeața, Apusul și dimineața, Și fluierul câmpenesc, Cu patimi, cu chinuri grele, Cu starea inimii mele, Nicicum nu se potrivesc. Departe de-acele locuri, Ce poate m-ar fi-nsuflat, De țărăneștile jocuri Ce-adesea m-au încântat ... C-o umbră de întristare Fruntea mea acoperea, Ușoara-i întipărire, Ca cercul acel subțire, Ce-ațâță din întâmplare Pe-o undă nemișcătoare Un vânt cu lină suflare, Trecea, se pierdea de sine, Ș-al firii glas simțitor, Și ideile senine Luau iarăși cursul lor. Adeseori pe câmpie Departe mă rătăceam, Adesea cu bucurie În dulci gânduri mă pierdeam. Simboluri de tinerețe, Fluturi cu vesele fețe Privirea mea o trăgea: Pe iarbă în depărtare Fluturele părea floare; Dar când umbletu-mi simțea, Insectele-amăgitoare Se-nălțau, găseau scăpare Aripile ... Mi s-arăta înainte; Cu gândul mă întorceam La locurile dorite, În valea ce-atât iubeam. Vedeam livada, grădina, Poteca ce des călcam, Părul înalt și ...
Ion Heliade Rădulescu - Elegie I. Trecutul
... p-a mea inimă văpăiază Ca doi puternici flăcărați sori. Doi fii făloasa-mi mână mângâie Și strâns la pieptul meu îi lipesc, Cu ei în brațe cerul slăvesc, Și e plăcuta la cer tămâie. Dar ca luceafărul de apus, Care cu seara pe cer s-arată Și când lucește, atunci și-ndată Zice adio, piere, s-a dus! Astfel nădejdea-mi cea mângâioasă, Ce cu-al meu înger îmi răsări, Atunci apuse când se ivi În a mea inimă dureroasă. Înger! cerescul meu serafin! Ce-mi fuse oare ... suspin! Din cer aicea ai fost o rază? Cu vro solie ai fost pornit? (Ca-ntr-al meu suflet cel amorțit S-aduci căldura?) sau cu vro pază? Slujba-ți în grabă ți-o împlinesti, Și-mi dai o vecinică sărutare; Ți-ndreptezi zborul făr-așteptare Și iar la postu-ți drept te oprești. . . . . . . . . . . . . . . . Iată-ne, soro, iată-ne dorul, Omul și soarta lui ce-ntâlnim; Folosul este să ne iubim, Vremea să treacă, să stea amorul. Ah, și trec toate, n-aștept și ...
George Topîrceanu - George Coșbuc: Țiganii
... se-nșire Cară mici cu coviltire Scârțâind încet pe drum. Trec flăcăi cu urși în lanțuri. Câinii, deșteptați din șanțuri, Latră fără să-i asmuți Și orbiș s-aruncă-n cete, — Dar flăcăii largi în spete, Cu ochi mari, cu negre plete, Calcă mândri și tăcuți... Vine-apoi pestrița gloată Cu gospodăria toată. Caii slobozi, fără frâu, Duc merindele-n spinare Și se țin pe lângă care, Iar vătavul stă călare Cu harapnicul la brâu. Sar copiii goi și strigă, Cer la poartă mămăligă, Babe frânte din mijloc, Iar țigăncile cu gura Întețesc harababura Când îți umplu bătătura Să-ți ghicească din ghioc. Vin mișcând din șold alene Cu privirile viclene Și cu sânii arși de vânt, De la sudul tainic, unde Soarele-ndelung pătrunde Bronzul formelor rotunde Stingherite de veșmânt... S-a oprit lâng-o ... Fac în urma lui ca cioara Toți copiii din vecini. Mai încolo, pe-o mârțoagă, Dintr-o gură de desagă Atârnată de oblânc, Fără scâncet, cu sfială, Iese negru la iveală Numai cât o portocală Un căpșor mirat de țânc. Lume pe la porți se-ndeasă. Chiar și doamna preuteasă Și-a lăsat gherghefu-n pat ...
Vasile Alecsandri - Novac și corbul
... pe dor, Ține inelușul meu Și du-l unde voiesc eu, În munții Catrinului, În pădurea Pinului La condacul lui Novac, Lui Novac, Baba-Novac. Și mă jur că de-oi scăpa, Pe tine te-oi adăpa Nu cu sânge păsăresc, Dar cu sânge păgânesc!" Corbul vesel croncănea, Inelu-n plisc îl punea, Aripile-și întindea, Și pe cer el se zărea, Întâi ca un porumbaș, Apoi ca un lăstunaș, Apoi ca un bondăraș Și-n zare dacă-ajungea, El din zare se ștergea. III În munții Catrinului, În pădurea Pinului Odihnea Baba-Novac La umbra unui copac, Și prin vis el tot vedea Pe feciorul său Gruia. Iată-un corb că se ivea Și pe-o creangă se punea Chiar deasupra capului, Capului Novacului: Corbulețul ușurel Avea-n pliscu-i un inel Care jos cădea din el Chiar în ... barba lui Novac, Lui Novac, Baba-Novac. Adormitul se trezea, Și inelul cât vedea, Scotea haine novăcești, De punea călugărești, Scotea cuca de Novac [4] Și punea un comănac, Și-ncăleca voinicește, Și purcedea vulturește, Cu desagi, cu
Antim Ivireanul - Dedicație la cartea lui Ioan Cariofil, Manual despre câteva nedumeriri, tipărită l
... lui Dumnezeu nimic nu se poate realiza, precum ne-o certifică însuși Domnul în Evanghelii, că fără mine (zice) nimic nu puteți face. Așa cum și în anii noștri s-au găsit și se găsesc unii apărători ca aceștia și vajnici luptători ai cuvântului nostru ortodox și ai credinței, prin urmare, marele stolnic Constantin Cantacuzino, cel prin pronie cerească foarte cuminte și prea nobil între domni, observând pe unii cuvioși, ce-i drept, și ortodocși cât privește adevărul dar nenumărați și ignoranți, poate chiar modești, care însă se scandalizau de pe urma unor dogme grecești, ca de pildă, să spunem, norocul și ursita și mai ales în legătură cu menirea calvinistă și atee, ca și în legătură cu alte câteva chestiuni necesare, a vrut să-l pună la osteneală pe preaînțeleptul, preaînvățatul și pe preacinstitul mare logofăt al marii biserici a lui Hristos, pe chir Ioan Cariofil, altădată aflat la București, în cursul unei slujbe divine ... credincioși ca și informarea, el a depus râvnă și grijă multă cu ocazia acestei învățături. Cu acest prilej, el a dizolvat și împrăștiat,
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a XI
... Dați lui Dumnezeu ce-aveți, din toate; Plăcută jârtfă să i să facă Purure pentru-a voastre păcate". Ceia dau, ceștea iau, blagoslovesc Și la toți raiul făgăduiesc. [10] Așa, ce-au rămas de răpitoare Mânile autocrĂ¡ților, apucă Ierofantul, iar' voi cu pungi ușoare Rămâneți, ca ș-o deșartă nucă, O, buni credincioși, mângăitoriu De toate,-având raiul viitoriu. Cu adevărat bună răsplată! Că cine nu ș-ar da toată-avere Pentru cea grădină desfătată? De-ar fi cu putință a o cere Ș-a o dobândi cu bani sau doară Cu mai scumpe decât bani odoară!... [11] Însă-ajungă-atâtă, pentru că toate Tainele-a spune nu să cuvine, Tocma să fie ș-adevărate ... îndată Și cu rupta nice-o stăpânie, Ori cu ce feliu de nume să fie. [13] Ori unul pe norod să stăpânească, Ori câțva, ori cu toți pre sine, Cumpenind cu filosoficească Minte tot lucru cum să cuvine, Ne vom dovedi că fieșcare Chip dintr-este folosul său are. Și
Dimitrie Anghel - Stejarul și vîscul
... adună visînd filă cu filă, Comoara lui de visuri, cît timp a fost să-ndure Mîhnitul întuneric ce doarme în pădure Păn' să-și înalțe fruntea, și-n nopțile cu lună, Să-și potrivească-n creștet frumoasa lui cunună. El singur și-amintește acum duios și cîntă, Căci azi se simte tare, și nu-l mai înspăimîntă, Cumplitele furtune ce-odat' îl cercetară, Senin își pleacă fruntea sub arșița de vară, Lung răbdător stă-n fața suflărilor de ... îndărăt se simte bogat de-o-ntreagă viață De visuri și revolte, de lacrimi și-augurii, Cu care să trezească tăcerile pădurii. Duios își amintește, și crengile lui toate, Asemeni unei harpe cu strune fermecate: Cu viers de păsărele, cu lacrime de ploaie, Cu taina ce și-o spune mereu foaie cu foaie. La cele patru vînturi ce plîng din boltă-n boltă Sonor pornesc să cìnte, cînd imnuri de revoltă, Cînd cîntece de lume, iar ... cînți de-acuma făr' să mă-ntrebi pe mine De vreai în cartea vremei să ai și tu un nume... Norocul tău, sermane, că sunt și eu pe lume." Uimit a stat stejarul, ...
Constantin Negruzzi - Aprodul Purice (Negruzzi)
... viața ne-am putut scăpa, Și cununile de lauri ce-n războaie-am adunat Moldovanul cel obraznic în picioare le-au călcat; Oare-această înfruntare și batjocoră și reu, N-a să aibă răsplătire de la dreptul Dumnezeu? N-a să mai sosească vremea să ne răzbunăm și noi, S-arătăm că-n unguri curge viteaz sânge de eroi? Vremea este îndămână, prilejul favoritor. Oastea lor este departe, și cu ea-i și domnul lor; Mergiți dar, și-n astă noapte toți ostașii vă gătiți Și când va miji de ziuă, nesmințit călări să fiți, Ca prin marș iute și grabnic, fară veste să-i călcăm, Cine sunt ungurii noștri și Hroiot să le-arătăm.“ Se fălea deșertul ungur cu-acel vis amăgitor, Că o țară neapărată va pustii prea ușor, Ș-în a sa zădărnicie i se părea că vedea Lacrimile cum ... După ce ieși din lagăr alergă necontenit Toată noaptea, păn-ajunse când soarele-a răsărit În oraș la Roman, unde pre pârcălabul aflând, Și primejdia ce vine abia a-i spune-apucând, De osteneală și de trudă a căzut jos leșinat, Iar calul său lângă dânsul răsuflarea ș-a și dat. De îndată pârcălabul un minut n-a zăbovit Și un curier în pripă la Ștefan a răpezit; Iar satelor de pe mărgini, porunci se găti Cu
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Domnița Voichița
... teacă! Porniți la luptă, pui de lei! Să nu dați neamul de ocară, că altfel grea va fi dojana pe ginta noastră moldoveana, pe oastea și pe Domnul ei!" Atât vorbi. Căutătura Și-o aținti apoi spre-ai săi. Și a simțit deplin căldura acelor inimi de flăcăi ce i-au răspuns c-un falnic "Ura!" Înfiorând și munți și văi. Prelung un bucium dă semnalul. Se-azvârle Vodă-n șea, măreț. Nerăbdător nechează calul Și tremură sub călăreț. Apoi copitele-și avântă Și drumului se-așterne-n zbor Și unde țărna o frământă se-nalță o perdea de nor. Răsună-n patru zări ecoul sublim al glasului domnesc ce poruncește: "înainte!" Și toți năvală-n vijelii pornesc, iar soarele fierbinte— răsfrânt din marele-i tării pe zale cu-argintate ținte— Și el ia parte-n bătălii, pe coifuri, lănci și steaguri sfinte jucându-și razele aurii. În toiul luptelor, în grabă cu spada-ntinsă spre Ștefan se-arunc-orbește un oștean. Dar lovitura lui e slabă Și vodă nu-i atins defel. Prin oțelitele lui zale nu trece paloșul de-oțel Și mândru-n fruntea oștii sale se-arată tot mai teafăr el. Pesemne-a fost ...