Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru DĂ

 Rezultatele 2101 - 2110 din aproximativ 2459 pentru .

Iacob Negruzzi - Răspuns (Iacob Negruzzi)

... în durere    Și etern muncit de chin Viața mea să fie fiere,    Fiere-amară și venin, Spune-mi, asta-i voia ta? Ea zâmbind răspunse: Da! Nu, nu este cu putință     La ce spui nu te gândești, Asta nu-i a ta voință     Mult iubită, tu glumești! Nu-i ...

 

Iancu Văcărescu - Buna vestire

Iancu Văcărescu - Buna vestire Buna vestire de Iancu Văcărescu Îmbărbătați-vă, români! Vă îndreptați greșala, Acestor Table voi urmați și lepădați sfiala; D-întâi temeiuri, Legea aveți și-întreaga moștenire De nume, fapte de români și a Patriei iubire. Oricare om veți auzi, ce către voi vorbește Cu-al maicei voastre dulce glas răspundeți-i frățește, Prea nobil este orice rang de orice stăpânire, Dar toți românii sunt datori nobili a fi din fire. Iubiți mărirea de români, cinstiți acest sfânt nume, Și a-l cinsti îndatorați prin fapte mari pre lume, De neamuri câte sunt greșeli vedeți în istorie, De nedreptate vă feriți, de lene, de mândrie, Pravili temeinice clădiți, fiți Bruți spre a le ține, Ciceroni și Coriolani având, păstrați-i bine. Voi duh aveți curând să fiți orice, puind silință, D-ostași, plugași și învățați acum e trebuință, Trei căpetenii d-aste stări ținând oblăduirea. Pre toți ca mădulari d-un trup să-i poarte-n veci unirea, Ostașu făr' a fi semeț, să simtă bucuria, Când a lui sânge șiruind căștigă bătălia, Plugașu nu pentru câștig, ci pentru cinstea mare, Că și- ...

 

Iancu Văcărescu - Pacea

Iancu Văcărescu - Pacea Pacea de Iancu Văcărescu     Crești în sîn pe Plutu, pace mult bogată,     Ramură măslinu-ți veselitoare,     Șarpe la picioare ai nevinovată ;     D-orice măiestrie, zboară, iubitoare !     Cornu-nbilșugării adun-ne îndată !     D-armaturi, de păvăzi, vino arzătoare,     Grasul, roditorul, albul piept ne-arată,     Puie caduceu-ți iar negoțu-n floare.     Scump însărcinată de flori, spicuri, poame,     Dăruiește nouă faceri mii de bine !     Izgonește rele, boale, ciumă, foame !     Prea întemeiete fă s-avem cu tine     Sfintele de neamuri prăvili econoame !     Fericirea noastră nezmintită

 

Iancu Văcărescu - Stanțe la List

Iancu Văcărescu - Stanţe la List Stanțe la List de Iancu Văcărescu I     Cum va-ndrăzni poetu     Să cerce să te cînte,     Ș-a-ți nemeri portretu     Văpsele să frămînte ? II     Cînd însuți ți-ești cîntarea,     Zugravu și sculptoru,     În inimi sapi mirarea     Și lauda-ți și-amoru ? III     Dar lumea ce te știe     Mult să se-nveselească !     Talentu-ți se descrie     Prin limba românească : IV     Acum l-a ei rostire      adevăru biru ;     Prin a virtute-ți fire,     Tu list, cînți cu claviru V     Tu cînți ca melodia     De glas, susur, murmură,     Tu cînți ca armonia     De stele, de natură. VI     Tu cînți și ca lumina,     Ca fulgeru, ca tunet ;     Cînți d-aure, zefiri lina     Suflare și răsunet. VII     Tu cînți ca libertatea     În inimi împilate ;     C-amoru, ca dreptatea     Cînți ; răni sînt alinate. VIII     Tot tonu-ți din simțire     Românul nu-și mai scoate ;     A ta întipărire     El a uita nu poate. IX     Adu-ți și tu aminte.     Oriund-ei fi ferice,     D-aceste dragi cuvinte,     Ce dragostea-i îți

 

Ienăchiță Văcărescu - De-a avea milostivire

Ienăchiţă Văcărescu - De-a avea milostivire De-a avea milostivire de Ienăchiță Văcărescu De-a avea milostivire, Nu-i lucru pâste fire, Și cei ce au simțire Nu pot tăgădui. Iar firea arată D-a fi nenduplecată, obște desfăimată, N-am ce

 

Ienăchiță Văcărescu - La o-ntristare

Ienăchiţă Văcărescu - La o-ntristare La o-ntristare de Ienăchiță Văcărescu La o-ntristare Amară foarte, 'Ncât cel ce-o are Să-și roage moarte, N-ai ce să faci. Nu-i mângâiere, Nici e putință Acel ce piere Să-ți dea credința, Trebuie să

 

Ienăchiță Văcărescu - Spune, inimioară, spune

... cunoscută mie, Ca să-ți caut dohtorie. Te rog, fă-mă a pricepe Boala din ce ți se-ncepe ? Arată, spune, n-ascunde ! Da

 

Ienăchiță Văcărescu - Zilele ce oi fi viu

Ienăchiţă Văcărescu - Zilele ce oi fi viu Zilele ce oi fi viu de Ienăchiță Văcărescu Zilele ce oi fi viu vrednic aș vrea ca să fiu, Oftând, ca să te slăvesc, dar cum poci să îndrăznesc? Iscusit aș trebui să fiu, să poci zugrăvi Chipul tău care rază soarelui, și-l luminează. Oi putea oare vreodată, păn' nu merg pe lume-ailaltă, Măcar pe scurt să-ți vorbesc, să vezi cum mă chinuiesc? Oftările-mi sărcinează pieptul, viața-mi scurtează, Răpaus, viaț-oi avea numai Stixul când o

 

Ioan Barac - Poezii populare

Ioan Barac - Poezii populare Poezii populare de Ioan Barac Informații despre această ediție    Dorit-am de măritat     Ca să-mi capăt un bărbat     Mai nimic nu mi-am fetit     Bată-l piatra de iubit !     În brață m-au aruncat,     Bată-l piatra de bărbat,     Pînă-n gît m-am îngropat.     Unde-s acum fetele     Să-mi jelească zilele ?     În ce grijă m-am băgat     Bată-l scîrba măritat !     Că mi-au dat dorul de cap,     De bărbat nu pot să scap.     O, dragă luniță,     Varsă-mi luminiță,     De sus peste mine     Caută cu bine,     Că-mi e săgetată     Inima mea, iată     Eu mă rog de tine     Scapă-mi pe mine     Dintr-o zăpăceală     Care cu greșeală     Mi-au fermecat firea     Și toată simțirea.     Lună strălucită,     Însă cu oftare,     Te rog foarte tare     Să-mi iai o durere,     Dacă ai putere,     Ce mă bîntuiește     Inima-mi căznește     Și trage să moară     De-un ochi de fecioară,     De care deodată     Fusă deochiată ;     Însa ea nu știe     Că ce-mi este

 

Ioan Cantacuzino - Cîntec bețivesc

Ioan Cantacuzino - Cîntec beţivesc Cîntec bețivesc de Ioan Cantacuzino Informații despre această ediție     Nimic nu-i ca vinu[ l ]     El ne hodinu[ l ]     Lumea sfîrșit n-are,     Cînd golim pahare     Cli, cli, cli, cli, cli.     Mîhnirea n-o vedem,     Cînd cîntăm și mult bem,     Nici frica ne-adapă,     Că-n vin pic nu-i apă.     Suge, măi fîrtate,     Cît ai sănătate,     Că nu știm prea bine     D-om fi vii și mîine     Cli, cli, cli, cli,

 

Ioan Cantacuzino - Răsuflare

Ioan Cantacuzino - Răsuflare Răsuflare de Ioan Cantacuzino Informații despre această ediție     Ver ce neam ce-n lume vie     Are îndemn la stihurghie,     Și sălbatec încă cîntă,     Firea însă lui cuvîntă.     Iar noroade pricepute     Au fățat cu multe cute.     Chibzuirea lor ce-naltă,     Dînd poezii drum de saltă     Piste munți pîntre flori,     Piste ape pîntre nori     Au întrupat nentrupări     Au iconit nevediri.     Firea și cu meșteșugire     Ei au făcut- o clătire.     Limba noastră prea puțină,     Nu-i a nimănui proastă vină     Căci însoață rău cuvîntul     În pîrlejul ce gîndul.     Mai cu vreme, cine știe,     Prisosire poate să vie.     Că scriitorii împodobesc     Limba, patria-și slăvesc.     Fie aceasta acuș, cercare,     Mustră altor spre-

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>