Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎNCREDINȚAT CĂ
Rezultatele 201 - 210 din aproximativ 240 pentru ÎNCREDINȚAT CĂ.
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Văduvele
... pământul. — N-au cum să fie mai bine. Sprâncenații mai ales, bată-i sănătatea, sunt ca pe deșt și parcă-s încondeiați, să zici că le-a tras cineva sprâncenele, tocmai ei, care se deoache și de-un copil. — Să știi că de Sfântă Mărie o să tai curcioaica a mai grasă și să întindem o masă strașnică în fundul grădinii, că prea ne-au mers după plac cu toatele! Și Răducanu meu e un zmeu de flăcău, că în postul Crăciunului împlinește șaptesprezece ani și mână caii mai abitir ca bietul răposat, D-zeu să-l ierte. Țesala, țesală; pologul lui n-are ... pic de gaură; să fie sănătos, că, de pune vârtejul, ridică căruța cu cinci chile parcă n-ar fi nimic. — Ei, leică Ghiro, nu că râvnesc, dar îți spun și eu, uite, mie mi-e mai greu, că alta e flăcăul, și alta e fata la vatra văduvei. Irina mea e vrednică de n-are cum mai fi, da' tot se simte că ... isprăvit țevile. De ce nu mi-ai zis mie să mătur curtea? — Nimica, maică, răspunse mama Iana. Iată lumea, cum e lumea făcută. Ba că nu e măturată curtea; ba ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira III
... numai să-i vadă mulți grămadă; Iar dacă mie-o sumă mai mică îmi ajunge, Apoi la lăcomie de ce să fiu supus? Îmi pare că se poate Hrisip asemăna Cu unul care merge la râu să beie apă, Deși e mai departe, pentru că este multă, Iar nu la izvorașul ce curge lângă el. Dar oare-atunci mulțimea cu ce-l va folosi, Când unda săpând malul de subt ... apoi cu bună seamă Rămâi pe toată ziua flămând și nemâncat. Întâi el îți înșiră solii de complimente De la copii, nevastă, apoi îți bănuiește Că n-ai fost pe la dânsul de-atât amar de vreme, Când știi că iese dinții copilei lui acum, C-a fost în fierbințeală ș-a plâns neîncetat. Pe fata cea mai mare e gata ... Ca să-i lățească slava prin scrierile lor. Deunăzi — cine știe? — ce-a dat pe o broșură Ca să se tipărească că e de dânsul scrisă. Văzând că sunt la cinste cei în război răniți Răbdă să-i ciunte nasul și pieptul își dungă. Aleargă ca besmetic în lume după slavă, Când slava ...
Mihail Kogălniceanu - Soir%C3%A9es dansantes (Adunări dănțuitoare)
... Iași. Balurile de atunce nu sămăna nicidecum cu suarelele de astăzi. Luminația ce se făcea în ogradă și în ulițele de pinpregiur înștiința tot târgul că era bal la cutare și cutare boier. Astăzi, de abia spre încălzirea vizitiilor, doi-trii tăciuni ard la poartă întocmai ca focul din ograda lui ... astăzi ies de la o suare biurgherească de acum, cu gura plină de posmagi și de pudinci făcute în casă de un bucătar țigan, și că-mi aduc aminte de acele nopți strălucite a cărora toate lumânările s-au stins, crez că am visat sărbări din Halima Balurile cele mari au trecut cu miile lor de lumânări și cu desfătăcioasele mese, dar suarelele dansante trăiesc încă în ... câte corăbii au sosit la Galați și cât se vinde chila de grâu și de păpușoi. Deci, toată această lume este un adevărat vinograd , numai că nu-i sărat, alcătuit de pălării de paie și straie negre, de pelerinuri și capele sau turbanuri stacoșii; scriitori pe la secții, vechili pe la ... fost micul Fenix din Târgul Cucului; ea dețifră destul de bine muzica, zugrăvește înfricoșat trupuri goale; cu toate aceste, talentul său cel mai frumos este ...
Ion Luca Caragiale - Abu-Hasan
... cu cîte bunătăți mi-a dat prin gînd, pînă n-au mai putut, și acuma cînd nu mai am ce le da, văd că toți mă părăsesc. Cînd zic că n-am cu ce-i mai îndopa, mă gîndesc la banii pe cari-i hotărîsem pentru asta ; că despre venitul meu, slavă Domnului, mi l-am păstrat, și acuma știu cum să-ntrebuințez ce din fericire mi-a rămas. Vreau numai ... se află și i-a rugat să-și dezlege pungile ca să-l ajute. N-a uitat chiar să le spună că în mare parte a scăpătat din pricina cheltuielilor nemăsurate cu atîtea petreceri și ziafeturi, că doar i-o atinge la omenie. Nici unul dintre prieteni nu s-a lăsat înduioșat de vorbele lui frumoase, ba, unii chiar, l ... de gustul lui Abu-Hasan, și a voit să cunoască mai de aproape pe acest om ciudat. I-a spus numaidecît că de la un bărbat așa de politicos e încîntat a primi găzduire fie pe cît de scură vreme, și că ...
Petre Ispirescu - Voinicul cel cu cartea în mână născut
... cu fiul lor, tot cu cartea în mână, megiașii îi băgară la mijloc, și rugăciunile începură. Se rugară ce se rugară, când deodată se pomeniră că se umple biserica de o ceață groasă. Atunci căzură cu toții în genunche și scoaseră niște rugăciuni fierbinți, de ar fi muiat inima nu știu ... duh rău. Ceața se risipi și ei rămaseră teferi. A doua seară, când erau la rugăciune tot pe acea vreme, unde se pomeniră că se umple biserica de șoareci, de lilieci și de bufnițe, și începură a chițăi, de colo până colo prin biserică, a se ... lor și se înalță cu dânsul în sus. N-apucară oamenii să bage bine de seamă, și pieriră din ochii lor ca o nălucă. Ba că o fi rămas prin turn, ba că o fi pe după biserică, ba că o fi pe colo, ba pe dincolo. Ași! El s-a dus cu călugărul ce-l răpise, și dus a fost ... acolo, până s-a dezmeticit din amețeala ce-i veni căzând. Când se pomeni, el era tot cu cartea în mână. Mulțumi Domnului că ...
Constantin Stamati-Ciurea - Floricica codrului
... țarului, iară poporul de rând sclavul boierului. Acea epocă plină de desfătare era fericită pentru boierimea nobilă, care se folosea în plin de puterea mai că nemărginită ce o avea peste robii săi... Boierii trăiau în orgii și în risipă, negânÂdind la interesele patriei, chibzuind că, dacă terenul lor este neatârnat și robii supușii lor, trebuie să fie țara în bună orânÂduială. Iară la caz de război cu turcul păgân ... luă Klimenko în reședința sa în funcțiunea de paj. Trecură ani și Hrițko din băietan se alese un flăcăuandru isteț și dibaci la vânători așa, că ajunse la demnitatea a fi favoritul boierului KliÂmenko. Și mai ales și-a câștigat bunăvoința la un vânat, când stăpânul ... cele mai veninoase luări în râs, atingându-se, dar cu pază, și de reputația boierului Klimenko, care drept zicând nu era fără pată, cu toate că trecuse vârtsa de 50 de ani. Boierul Klimenko era unicul succesor la o avere colosală și nu se știe pentru ce el a preferat ... cu pleoapele umflate de grăsime, cu nasul gros și turtit, iară nările lui ca două trâmbițe întorlocate; toate aceste cusururi crescură încă la bătrânețe așa, ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira II
... FILARET: A supărării tale am înțeles pricina. Acuma să-mi dai voie să-ți spun a mea părere, Vestindu-ți mai-nainte că eu disprețuiesc Minciuna, lingușirea, viclene însușiri, Și ruga mea rostește ce inima îmi spune. Noblețea cum că este a slujbelor răsplată Nu este îndoială; folosul ei cunosc. Asemenea cinstire îndeamnă pre cei mulți Spre fapte lăudate; căci oamenii averea, Plăcerile ... a-ți păstra curate și cugetul și mâna? Nu-ți sunt supărătoarea celor săraci lacrimi? De ești drept, nezavistnic, îndurător și blând, De crezi că e ca tine fieștecare om, Atunci cu bună seamă poți zice că ești nobil, Poți crede că cu Ector și cu Ahil ești rudă; Cezar și Alexandu și toți bărbații mari Că-ți sunt strămoși socoate-i de-ți plac și de-i voiești. Dar nu te folosește de-ai fi chiar fiu de rege, Când n ... de-un câine osebire. Pe Neibuș [4] îl întreabă și-ți va mărturisi Că-i place berea foarte, iar drojdiile nu; Cunoaște el prea bine că nu este în drojdii, Nici gustul, nici dulceața care era în bere. E mare osebire din nobili să te tragi Și însuți să fii nobil ...
Garabet Ibrăileanu - Amintiri din copilărie și adolescență
... fost. Astăzi ar avea 66 de ani, o femeie bătrână, fără frumusețe, lovită de toate injuriile vremii. Un sentiment, mizerabil poate, mă face să simt că e mai bine c-a murit în floarea tinereții. Ea a fost demult, foarte demult, și sentimentele mele pentru ea sunt ... ce-a murit, mi-am împărțit sentimentele spre cele patru vânturi -- păstrându-i ei numai un colț adânc din fundul inimii. E drept, însă, că nu pot să mă gândesc mai mult la ea fără să simt lacrimi de duioșie și uneori de un fel de durere -- nu mare, dar ... pârâu lat de-o palmă. Pe lângă grădină, trecea un pârâu mai mare. Din dosul casei, peste pârâu, un deal drept, care mi se părea că atinge cerul. În stânga un deal lung, pe care umblau vitele, ca niște gângănii pe un perete. În dreapta câmpia, cu o pădure în fundul ... Veneam într-o seară cu mama mea și cu alții de la iaz spre casă. Era lună plină. Atunci am fost foarte lovit de faptul că luna merge și ea pe cer spre casa noastră. (Eu m-aș fi așteptat ca ea să rămâie deasupra morii de la iaz!) Cel mai ...
Alexandru Vlahuță - Pictorul Grigorescu
... luptă, plugul de arat și fluierul de doinit, în felul cum știau toți la țară să-și împodobească portul, casa și viața lor. Ai zice că pe fiecare lucrișor mijește geana de lumină a unui răsărit care întârzie. În ce vifor am trăit noi, e de mirare că mai avem și ce-avem. Mă gândesc la cât sânge s-a vărsat pe bucățica asta de pământ, și, pentru prima oară, bag ... poposit cele opt vieți rămase fără nici un căpătâi. Constantin și Elena, care poartă jos semnătura Ghiță Grigorescu și leatul 1853. Cei din sat pretind că ea se datorește lui Ghiță Grigorescu, unchiul marelui pictor, care era și el zugrav de biserici." — Tu ești, Ruxando? Și două brațe se deschid ... la lucruri cu o privire întrebătoare, neliniștită, pururea minunată, ca și cum atunci s-ar fi deschis pentru întâia oară marii lui ochi fulgerători. Poate că și unde-l vedea așa plăpând îl iubea mama lui mai mult decât pe ceilalți. Într-o zi, când i-au adus mort pe unul ... trudit, sărăcuța de ea, s-a învățat singură să citească și să scrie, ca să ne poată învăța și pe noi puțină carte. ...
Vasile Alecsandri - Din albumul unui bibliofil
... procure pacientului o gâdilire destul de stranie. Substantiv: gâde — verb: a gâdili. Așa să fie?... Nu știm, dar să nu pierdem sperarea că vom vedea această ingenioasă etimologie publicată într-una din fasciculele sau fașele sub care unele doici academice pretind a crește și a ... boier era spânzurat numai când se afla dovedit de hiclenie împotriva domnului, de hainlic către țară, și așijderea când era prins la război. Atâta numai că furcile spânzură torii se făceau mai nalte decât pentru un prost.“ Avantaj destul de iluzoriu pentru pacient! însă măngâietor pentru vanitatea rudelor alese ... blestem și de o sălbatică energie! Accentul neîmpăcat ce-l caracterizează explică luptele și cruzimile fanatismului religios. Dar ceea ce inspiră o mirare dureroasă este că toate acele formule de afurisenii și acte de cruzime au fost pretutindeni dictate și executate în numele lui Christos, care a căutat să ... Un bătrân dascăl de biserică din mănăstirea Frumoasa, care cunoștea bine pe vestitul Prale, autorul excentric al Evangheliei în versuri, mi-a spus că poetul din Târgușor își făcuse singur epitaful următor: Toată grija mi-am luat Și de lume am scăpat, Eu de dânsa, ea de mine Și ...
... sărăcit, căzut în slăbiciunea de-a nu mai vorbi decât de pierdutele lui averi... Răscolind, deci, vraful filelor rupte din viața mea, iată că dau peste o istorioară, uitată sub colbul trecutului, care însă se leagă atât de strâns cu inima mea, încât nici astăzi, că au trecut zecimi de ani la mijloc, nu o pot spune fără un pic de înduioșare. Aveam, zic, în casa noastră o slugă veche și ... Ilinca, o fată de suflet a morăriței, cu care-mi plăcea să stau de vorbă, nu doar c-aș fi iubit-o sau că m-ar fi iubit ea pe mine, ci pentru că era tânără și veselă, și eram prieteni din copilărie. Neînțeles însă era că lui Ion Urdilă nu-i plăcea să mă vadă împreună cu Ilinca. Feliurite cuvinte găsea el, care de care mai nepotrivite, spre a mă ... de strângere de inimă și lucru ciudat gâceam că în acelaș timp și ea era cuprinsă de simțirea stranie ce mă turbura: și ea înțelegea că între noi e ceva care nu fusese mai înainte, că