Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FI
Rezultatele 1881 - 1890 din aproximativ 3762 pentru FI.
Gheorghe Asachi - Anul nou 1842
... vei vra, misterios străine, Ce mult minești și treci ca un minut! Speranța au spaim-îmi vor păre senine, Dacă virtutea-n cale-mi va fi
Gheorghe Asachi - Anul nou 1847
Gheorghe Asachi - Anul nou 1847 Anul nou 1847 de Gheorghe Asachi Răposat-au anul cel vechi; din cenușa sa învie Un nou fenix, ș-a lui aripi le-au întins acum în ceri. Toată lumea îl salută cu urări, cu bucurie; Oare ce în an acesta pentru mine să mai cer? Poate trai voios și dulce? Știu lucoarea trecătoare, Care fulgerând se pare c-a deschide ceriul sânt, Dar când cred că-i văd lumina, în loc de doritul soare, Mai adânc tuneric încă se revarsă pre pământ. Poate muzele, amorul? A juneților lângoare Am cercat, ii mă-nălțase păn la sfera lui Platon, Dar la tartar mă împinsă o putere-nfiorătoare, Când eram acum aproape de muncelul Elicon. Îngânat în somn, în visuri, nu putui lumea-nțelege, Și dorite floricele vrând s-adun adeseori, Trezit din visul cel dulce, numai spini putui culege; Nu, nu cerc eu Elicona, nu, nu vreu d-acum amor. Amiciția? Oare cine n-ar dori cu duioșie! Decât zâna ce ideea pre pământ a fost urzit, Mai frumoasă, mai plăcută ceriul n-are altă fiie, Dar mai crudă nu-i tirană, când o viață- ...
Gheorghe Asachi - Caminul Caminul de Gheorghe Asachi Fabulă Pe când frigul domnea-afară, Vizitele merg și vin, Toată ziua, pănă-n sară, Focu-ardea în un cămin, [1] Dar salonul fiind mare, Era încă tot răcoare. Oaspeții, deci, boieri, dame, Bătrâni, tineri, fiice, mame, Să se încălzească vin Mai aproape de camin. Cel ce nu-ncape se-mpinge De-a-l pute macar atinge, Și caminul împreună Mai mulți curtezani ș-adună. Șoptituri, străine zise De la ii deș-auzise, De-nteres au de amor, Și de intrigi multe ori, El, discret [2] , da vorbei drum Pe-unde ieșea al său fum. Înmândrit caminul dar De-așa post de secretar, Și căldura, har străin, Socotind spirt de camin, Cu dispreț el tot privea Peste scauni, canape, Ca pojâjie de casă În ungherul ei rămasă. Dar a lui orbire ține Pănă primăvara vine. Cald fiind în orice loc, Nu se face-n camin foc; La ferestrile deschise Oaspeții se-ndesuise, Și caminu-acum răcit Se văzură părăsit. Atunci, târziu, înțălege Cele ce favorul drege, Că acii ce-l cungiura Focului se închina. Când vei pierde-un har străin, Vei păți c-acel camin! Note ^ Camin, franțuzește ...
Gheorghe Asachi - Cuvântul lui Socrat
Gheorghe Asachi - Cuvântul lui Socrat Cuvântul lui Socrat de Gheorghe Asachi Socrat casa când zidea, Din vecinii fiecare Câte-o critică zicea: Unul că proporție n-are, Altul c-a ei împărțală E făcută cu sminteală. Pentru-un om de a lui clas, N-avei unde a face-un pas; Și s-uniră toți să zică Cum că casa era mică. Socrat spusă a sa dorință: De-ar da zâna de Atină, De amicii cu credință Casa mea să fie plină! Zicea Socrates cu minte și în astă întâmplare, Pentru cii ce amici se cheamă, casa lui era pre mare. Că tot omul și aice După moda veche zice Că-ți este amic prea bun, Cine-l crede e nebun! Nu-i nemică mai ușor Decât de prietini nume, Însă foarte rareori Unul poți afla în
... tot modă nouă, Și al meu chip frumușel Omului au fost model. Însă ursul, unchiul meu, Este urât și nătărău, Și cu minte numa ar fi Când pre mult nu s-ar mândri. Ursul care apoi vine Foarte-i mulțămit cu sine I se pare, după modă, Pe elefant a ...
Gheorghe Asachi - Dochia și Traian
... Vrednică de-a ei părinte; De Decebal, ea era. Dar când Dacia-au împilat-o Fiul Romei cel mărit, Pre cel care-ar fi scapat-o, De-a iubi a giuruit. Traian vede astă zână; Deși e învingător, Frumuseței ei se-nchină, Se subgiugă de ...
Gheorghe Asachi - Erostrat Erostrat de Gheorghe Asachi Era seară și-ntre nouri soarele s-acufunda, Când din Efes tot poporul de la giocuri se-nturna; Cuprins încă de plăcerea a priveleștei frumoase, Vorovea despre minunea luptelor mult maiestroase; Deodată, prin tuneric, ceriu-n giur au scăpărat; Tot poporul stă pe loc Și-nturnând spre Efes ochii, templul cel mai minunat Îl văzu cuprins de foc. Îndărăpt aleargă iute, spăriet acel popor, Ca să afle d-unde-i focul, ca să deie agiutor. Pintre fum, prin caldă boare, Prin scânteielor lucoare, De aproape agiungând, Iată că au însemnat Un om repede mergând; Era acesta Erostrat. Ca turbat de nebunie, Ținea-n mână o făclie, Și prin strigătul cumplit A sa faptă au vădit. A poporului, deci, ceată, De mânie înfocată, La giudeț pre el îl cheamă Și-osândire cere dreaptă Pentru astă crudă faptă; Erostrat stă fără teamă. Îl întreabă ce păcat L-astfel faptă l-au mânat? Cercetează dacă n-are Vun cuvânt de apărare. Ori din groapa-ntunecată Furia înveninată Fărmăcat-au a sa minte, Încât barbar s-au atins De atâte lucruri sfinte, Pe Diana au aprins. Au ...
Gheorghe Asachi - La moartea părintelui meu
Gheorghe Asachi - La moartea părintelui meu La moartea părintelui meu de Gheorghe Asachi Unde tristul vers afla-voi, d-unde voi lua cuvinte Să espun a mea durere ș-acel plâns în care înot? Amar mie, soarta crudă, am pierdut pe-al meu părinte Sărimanii mângâierea, iar Moldova-un patriot! Al bisericei podoabă, el fu amvonei mândrie, Câte ori prin blânde zise, prin cuvânt învingător Storcea de la inimi crude lacrimi de înduioșie Și-nfrâna pornirea oarbă a-nvitatului popor! Când tuna preste Moldova a resbelului furtună, Ce omoruri, prăzi și lacrimi în țară a semănat, Când lucea preste ruine crunta-Asiei Semilună, El cu crucea și cuvântul un tirumf sânt a purtat. Întru fapte lăudate și virtuțile mărite Simțitorul nobil cuget de văpaie-aprins i-a fost. Pentru muzile române a lui case umelite Și străinului nemernic era purure-adăpost. Din a Proniei chemare, ce pre om a pus aice Să lucreze împreună cătră scopul ei cel sânt, Îndrepta el pe junimea întru calea cea ferice, Ce conduce l-altă viață prin tunericul mormânt. Consacra bunul părinte a ...
... legi și pământuri, vorba sa și-naltul nume. Oare darul ce de timpuri și de barbari s-a pastrat, Când senină soarta luce, fi-vă astăzi defăimat? Nu, prin muze ș-a virtutei dorul dulce și fierbinte, În noi lumea să cunoască strănepoți romanei ginte. Tu, Moldavio ...
Gheorghe Asachi - Lupii și oile
Gheorghe Asachi - Lupii şi oile Lupii și oile de Gheorghe Asachi După ce au fost trecut Mai mult decât ani o mie De-ncruntată dușmănie, Lupii pace au făcut Cu păstorii și cu turme. La îmbi de folos era Ca masacrul să se curme, Diși lupii i dizbârna, Păstorii din a lor piele Făceau bune cojocele, Încât oaia-n liniștire Nu putu mai ca să pască, Dar nici lupul cu lesnire N-au putut ca să răpească. Drept aceea, întemeiet Un tractat s-au încheiet Ș-ambe părți dau spre tărie Cuvenită chizășie: Lupii dau pe lupișori, Oile pe câinii lor. Având pacea iscălită După forma legiuită Prin ghibacii comisari, Ce era de neam măgari, Urma liniștea în țară; Pe cât lupii tinerei N-aveau dinte, n-aveau ghiară, Au fost blânzi ca niște miei. Dar îndată ce la trup Din lupșor ieșit-au lup, Apetitul firesc mână Să se-ncrunte la o stână Ce-i lipsită de păstori. Atunci lupii răpitori De oi și de mei o sumă Prind, despoaie și zugrumă; Cânii, a turmei tărie, Ce dupre acel tractat Adormise-n lupărie, Tot de lupi s-au zugrumat. Încât iată adevărul S-au ...
Gheorghe Asachi - Lupul și mielul
Gheorghe Asachi - Lupul şi mielul Lupul și mielul de Gheorghe Asachi Orice face cel mai mare, Dreptate-n toate are, Precum vom videa aice Din o fabulă ce-oi zice. Un miel foarte însetat S-adăpa în râu curat, Unde lupul, cătând pradă, Începu cu mielul sfadă, Zicându-i cu rost turbat: Ori de ce mă înfruntezi Și să turburi cum cutezi Limpedea mea băutură? I-au zis mielul: Doamne, iartă, La mânie nu te-ntartă, Mai ales dacă ai vra Să-nțelegi măria-ta C-apa din sus cură-n vale La șerbul măriei-tale; Și s-o turbur eu nu pot Cu piciorul, nici cu bot! Mi o turburi și-acum iară, I-au zis cruda acea fiară; Știu că-n anul cel trecut Tu de lupi ai zis bârfele! Cum puteam să zic acele, Când n-am fost încă născut? Crede, doamne, că ș-acuma Eu sug lapte de la muma. De n-ai fost tu, apoi, zău, Au fost un frate al tău. Nici un frate eu nu am. Așadar, ț-au fost vrun neam, Că toți câni, păstori și oi Bat din veci resbel cu noi! Zicând ceste, îl îmbrâncă Și îl duce la ...