Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DĂ
Rezultatele 1761 - 1770 din aproximativ 2459 pentru DĂ.
Cincinat Pavelescu - Lui T. Arghezi
Cincinat Pavelescu - Lui T. Arghezi Lui T. Arghezi de Cincinat Pavelescu Ca să se mire toți burghezii, Azi premiați-l pe Arghezi! Necontestat că al lui geniu Ar merita oricare premiu, Însă comisia ezită Sedusă, dar nedumerită. Ar fi ușor să se convie Ca premiul de poezie Să i se dea ca prozator Acestui mare scriitor, Iar cel de proză să-i revie Tot lui dar pentru
Cincinat Pavelescu - Lui Tudor Arghezi
Cincinat Pavelescu - Lui Tudor Arghezi Lui Tudor Arghezi de Cincinat Pavelescu Buchetul rimelor ce dai Au o puternică savoare, Dar titlul Flori de putregai, Arghezi, cred că nu-i cuminte, Nu vezi că prea aduce aminte C-ai stat odată la
Cincinat Pavelescu - Lui X (Pavelescu)
Cincinat Pavelescu - Lui X (Pavelescu) Lui X de Cincinat Pavelescu Anonim ursit să fie Și să dea la sigur chix, El de astăzi iscălește Ce-o să fie mâine:
Cincinat Pavelescu - Madrigal (Pavelescu, 2)
Cincinat Pavelescu - Madrigal (Pavelescu, 2) Madrigal de Cincinat Pavelescu Prințului Barbu Știrbej cu prilejul unei serbări date în pivnițele sale și în prezența familiei regale. Pe rimele viță și domniță. Cine bea din vinul tău, Om deștept sau nătărău, Zice, fără să te știe: Ce mai vin și ce mai vie! Însă cine te-a văzut Lângă dulcea ta domniță, Uită vinul și, tăcut, Zice-n gându-i: Ce mai
Cincinat Pavelescu - Marelui Caragiale
Cincinat Pavelescu - Marelui Caragiale Marelui Caragiale de Cincinat Pavelescu pe când era berar. La această epigramă a colaborat însuși maestrul Iancu Luca Caragiale Îți dă berea cu măsură Face și literatură... Însă nu face
Cincinat Pavelescu - Marelui pianist Boskoff
Cincinat Pavelescu - Marelui pianist Boskoff Marelui pianist Boskoff de Cincinat Pavelescu după ce-a cântat magistral Funeraliile de Liszt Când peste coarde mâna-ți plouă Bemolii grei și-atâți diezi, Lui Liszt îi dai o viață nouă; Dar pianul îl
Cincinat Pavelescu - O strig s-audă tot văzduhul
Cincinat Pavelescu - O strig s-audă tot văzduhul O strig s-audă tot văzduhul de Cincinat Pavelescu O strig s-audă tot văzduhul: Acest volum de epigrame N-o să-l dau gratis nici la dame, Ci doar săracilor cu
Cincinat Pavelescu - Păianjenul simbolist
Cincinat Pavelescu - Păianjenul simbolist Păianjenul simbolist de Cincinat Pavelescu Lui Ion Minulescu, autorul Romanțelor pentru mai târziu Păianjenul în colțul unei case, Privind un vierme de mătase Că vine inocent s-admire Cum își țesuse plasa lui subțire, În care-o biată muscă se-ncurcase, Zice îngâmfat: Vierme obscur, faci foarte bine Că-n fine, vii să iei lecții de la mine, Ghergheful meu e brevetat. Ca să lucrez cu-astfel de fire, Secretul numai eu îl știu, Fac pânze pentru mai târziu Și poate... pentru nemurire! Nici n-apucase bine să rostească Păianjenul lăudăros Naivitatea lui prostească, Că servitoarea, fără milă, Întinde lungu-i măturoi, Și din tavan aruncă la gunoi Păianjen, muscă, plasa inutilă. Morala: Și-n literatură, ca-ntr-o veche casă, Pânze de păianjen unii-ncep să țeasă. Dar de la o vreme s-a-nceput războiul... Critica-nțeleaptă dă cu
Cincinat Pavelescu - Pastel rustic
Cincinat Pavelescu - Pastel rustic Pastel rustic de Cincinat Pavelescu Peste lacul poleit De amurgul ce pălește, Legănându-se plutește Barca liniștit. Lopătând cu drag, flăcăii Cântă dorul ce-i apasă, Pe când fetele spre casă Duc în ochi tăcerea văii. În al apelor senin Vesel preajma se răsfrânge; Doar o cruce strâmbă plânge Lângă puț pe un creștin. Și-n căldura ce apasă, Din clopotnița-n lumină Sună toaca. Toți se-nchină, Pe când seara blând se lasă. Peste sat e-o dulce tihnă, Fetele, cu ochi ce ard, Cu băieții stau la gard. Și bătrânii la odihnă. Și pe prispă, fiecare Din necaz dă în poveste. Apoi luna, fără veste, Ochi de foc, se urcă-n
Cincinat Pavelescu - Pe o cruce de marmură
Cincinat Pavelescu - Pe o cruce de marmură Pe o cruce de marmură de Cincinat Pavelescu Cu toții prin lume purtăm câte-o cruce: Mai grea, mai ușoară, precum ne e partea, Și nu ne dăm seama cum timpul ne-aduce Și vara, și toamna, și iarna... și
Cincinat Pavelescu - Serenadă (Pavelescu, 1)
Cincinat Pavelescu - Serenadă (Pavelescu, 1) Serenadă de Cincinat Pavelescu Domnișoarei Lily Istrati Ca să-ți cânt dintr-o chitară Sub fereastră ți-am venit. Era vară! Liliacul înflorit Și cu rozele semețe Risipeau printre alei Un fior de tinerețe. Iar în părul tău cel blond Caldul soare vagabond, Raza vrând să-și poleiască, S-a-ncurcat în adevăr, Și-n zadar vrea să ghicească În al buclelor tezaur, Care-i raza lui de aur, Care-i firul tău de păr! Viu și astăzi, din chitară Să-ți mai cânt ca astă-vară Serenade, Însă, vai, găsesc în poartă Frunza moartă! Toamna cade! Ploaia cerne; ceața deasă Tristă, umedă se lasă, Pe cărare e noroi, Și sub zarea cenușie Toamna rochia și-o sfâșie -N pomii goi! Sub balcon când se ridică Glasul meu pătruns de frică, De la geamul tău, iubită, Pică-o floare veștejită. Atunci inima-mi se frânge Și-un ecou departe plânge! Și-n zadar mă lupt în vânt Să dau coardelor cuvânt, Din chitara mea mâhnită Nota zboară, rătăcește Și de geamuri se izbește Ca o pasăre rănită! Cum neaua-ncepe să s-aștearnă Mi-e frig în suflet, nu știu ce-am, ...