Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DĂ
Rezultatele 1661 - 1670 din aproximativ 2459 pentru DĂ.
Alexandru Macedonski - Valțul rozelor
Alexandru Macedonski - Valţul rozelor Valțul rozelor de Alexandru Macedonski Pe verdea margine de șanț Creștea măceșul singuratic, Dar vântul serii nebunatic Pofti-ntr-o zi pe flori la danț. Întâi pătrunse printre foi, Și le vorbi cu voce lină, De dorul lui le spuse-apoi, Și suspină — cum se suspină... Și suspină — cum se suspină... Albeața lor de trandafiri, Zâmbind prin roua primăverii, La mângâierile-adierii A tresărit cu dulci simțiri. Păreau năluci de carnaval Cum se mișcau catifelate, Gătite toate-n rochi de bal, De vântul serii sărutate, De vântul serii sărutate. Scăldate-n razele de sus, Muiate în argintul lunii, S-au dat în brațele minciunii, Și rând pe rând în vânt s-au dus. Iar vântul tainic le șoptea, Luându-le pe fiecare, Ș-un valț nebun le învârtea, Un valț — din ce în ce mai tare, Un valț — din ce în ce mai
Alexandru Macedonski - Vasul Vasul de Alexandru Macedonski Vasul e de aur virgin scânteiat cu plăci de nacru, Încrustat cu pietre scumpe, zvelt, dar trainic ca un bronz; Și, cuprindă ambrozie sau poșircă de vin acru, Dea beția dezmățării sau extazul unui bonz, Vasul e de aur virgin, sculptural, sublim și sacru. Floare-aproape nereală se înalță hieratic, O splendoare ca de soare răspândește împrejur, Magistral și rece vecinic, deși viu ca un jeratic, Nu e simț sub al său farmec să-i mai poată fi sperjur... Floare-aproape nereală se înalță hieratic. Gestul lui e o minune, gura lui, rubin și perle, Corpul tot, plasticitatea unor zile ce s-au dus, În gâtleju-i paseri rare se îngână-ncet cu merle, Ș-orice limbă amuțește, ș-orice suflet e sedus... Gestul lui e o minune, gura lui, rubin și perle. Să bei viața-n el e dulce sau să bei sleirea forței... Dar ascundă sau Tenedos, sau otravă și puroi, Chio roșu, sau miresme, — meargă tot în voia sorții, -- Când e vasul de-aur virgin... moralistul e greoi, Și în fond se bea tot viață chiar când bei balsamul
Alexandru Mocioni - Conștiința națională
Alexandru Mocioni - Conştiinţa naţională [Conștiința națională] de Alexandru Mocioni august 1887 Cu plăcere ced dorinței ce mi-a manifestat junimea noastră academică din Viena, de a contribui și eu cu o mică lucrare la «Almanahul literar», ce intenționează a edita în acest an. Văd în această întreprindere a ei un îmbucurător semn de năzuință națională și pururea voios conlucru pe acest teren cu junimea noastră. Inima junimei formează cel mai susceptibil sol pentru semința idealurilor mai înalte ale vieții și cu drept cuvânt fiecare popor privește în junimea sa națională naturalul depozitar al speranțelor sale pentru un viitor mai frumos și mai bun. Și aceasta în privința națiunei noastre stă în măsură încă mai mare. Puține popoare au avut o istorie de suferințe atât de dură ca al nostru. Acest popor despoiat de drepturi și libertăți, opres cu puterea în tendințele sale culturale, în strictul sens al cuvântului, a fost cu corpul viu prada dismembrată a avidităței, ambițiunei și domniei străine și precât nu aceasta, apoi prada ilegitimelor interese particulare. Și dacă astăzi o parte a acestui popor, cu îndreptățită mândrie se bucură de ...
Alexandru Pelimon - Omului Omului de Alphonse de Lamartine Traducere de Alexandru Pelimon la Lord Byron, O! tu, ce încă lumea nu știe al tău nume, Unu muritoru sau demonu, ce spiritu fuși în lume Sau bunu sau fatalu geniu, Biroane! ori cum fie, Iubesc d'a tale cînturi selbatec'armonie, Precum iubesc și vîntul și trăsnetul cînd cade Ș'amestec al său urlet cu vifore turbate! Te'ntoarce, îți ia rangul la prima-ți stea divină, În rîndul celor apți de glorii de lumină, Ce Domnul c'o suflare le-a dat însuflețire, Spre amoru și spre a crede, să cînte a lui
Alexandru Vlahuță - În amurg...
Alexandru Vlahuţă - În amurg... În amurg... de Alexandru Vlahuță Vâslaș ce-aleargă împins în zare De oarba sete a fericirii, Pe câmp de ape fără cărare, Omul e pururi prad-amăgirii; Căci scris e dorul să și-l agațe Numai de umbre și de năluce, Ce-n a lui veșnic întinse brațe Zadarnic cearcă să le apuce. Și când viața abia-i o rază Atât de slabă și trecătoare, Când știe bine că-naintează Înspre-a pieirii de veci vâltoare, De ce vâslește și se răpede Cu-atâta pripă și nerăbdare Dup-o nălucă de foc ce-o vede Fugind în noapte-i, din zare-n zare? . . . . . . . . . . . . . . . Asta-i ascunsa firii dorință Ce-nspre repaus veșnic o-mpinge: Orice lumină i-o suferință; Scăpare-i noaptea-n care se stinge. Tremurătoare, viața bate, C-o frică oarbă și nențeleasă, La poarta păcii neturburate, Din care omul n-a vrut să iasă; Căci chinul vieții cine l-ar cere? Ce stea de sineși s-ar mai aprinde Când ar ști bine că i-o durere Din întuneric a se desprinde!... Unde mă duceți, visuri deșarte? De ce, luceafăr, te-afunzi ...
Alexandru Vlahuţă - În iuliu În iuliu de Alexandru Vlahuță Publicată în Vieața , an II, nr. 5, 12 martie 1895 Orașul doarme-n miezul zilei, Mocnit, subt arșița de vară; Pustii sunt străzile și mute — Un cimitir într-o Sahară. Iar noi, pîndind mișcarea vremii Pe călendarul din părete, Cătăm la zilele de vară Cum trec de goale și încete, Și-n aerul închis, fierbinte, Ce-l vezi cum tremură în soare, Tînjim de dorul altor locuri, Ca niște păseri călătoare. Ce mîndru-i satu-n care doarme Copilăria mea-ngropată... Mi s-ar părea un vis, iubit-o, Cu tine să-l mai văd o dată. Haidem, cîmpiile ne-așteaptă Cu flori și cu covoare-ntinse; Sub straja dealurilor nalte Dorm șesuri leneșe și linse Ca netezișul unei ape, Și lanuri lungi de grîne coapte Sclipesc ca aurul în soare. Domnește-o liniște de noapte Peste-ntunericul de codru: Copacii somnoroși ne cheamă, S-acopere iubirea noastră Sub parfumata lor maramă. Acolo-s visuri fericite, Răcoare și singurătate: Culcați sub strășini largi de ramuri, În adîncimi întunecate, Vom asculta orga pădurii — Foșnitul frunzelor în vînt; Viața, gîndurile noastre Ni s-or părea un basmu
Alexandru Vlahuță - În mănăstire
Alexandru Vlahuţă - În mănăstire În mănăstire de Alexandru Vlahuță Informații despre această ediție Această lucrare este incompletă. Ne puteți ajuta adăugând completările necesare. Vezi și modificarea textelor , manualul de stil , paginile de ajutor . I Încet răsunetul de clopot Se risipește tremurînd, Și numai apele în ropot S'aud din munte scoborînd: Iar umbrele de brazi, lungite, Spre vecina mînăstire curg — Păduri și văi, pe nesimțite, Se 'neacă 'n vînătul amurg. Sub muta stelelor domnie, Cu zgomot porțile se 'nchid Ce trece-așa ca o stafie Încetișor pe lîngă zid?... De după dealuri depărtate, De-asupra codrilor pustii, Se 'nalță luna și străbate În adormitele chilii. Puterea nopții se așază Ca un zăbranic pe pămînt — Un singur suflet stă de pază În tot acest repaos sfînt... Măicuță, nopțile de vară, Sînt înfiorător de dulci... Încremeniși privind afară, — Pe cine-astepți de nu te culci? Tu ești fecioara înțeleaptă, Ce candela 'și-a pregătit, Și strajă neclintit'așteaptă Sosirea mirelui iubit... Dar ochii, ca nealtădată, Îți ard, bolnav strălucitori, De patimi surde ce te 'mbată, De 'nchipuiri ce'ți dau fiori. Dorinți necunoscute încă, Și ne 'nțelese te cuprind, Cînd în muțenia adîncă Zărești o umbră ' ...
Alexandru Vlahuță - Țara de pripas
Alexandru Vlahuţă - Ţara de pripas Țara de pripas de Alexandru Vlahuță Un vechi tolbaș de vorbe late, Om norocos din cale-afară, S-a pomenit pe neașteptate Stăpân peste întreaga țară. Din ea-și făcu o prăvălie, Și ca un negustor de treabă, Pentru ca-n lume să se știe, Prinse-a striga de la tarabă Poftiți aici! Oricine are Obrazul fără de rușine Ș-o conștiință de vânzare... Poftiți să faceți târg cu mine! Prostie, lene, lingușire, Eu cumpăr tot. Veniți aici! Și cei mai nărăviți din fire Mi-or fi tovarăși și amici. Eu dau tot felul de noroace, Căci sunt atoatețiitorul, Măriri, averi... Să vie-ncoace Toți trântorii ce le duc dorul!... Așa, sunt zece ani de când Pe norocosul negustor Îl auzim mereu strigând, Și mușteriii vin de zor. În zece ani ce de-a lingăi Nu se văzură-n slujbe mari, Câți oameni fără căpătâi N-ajunseră milionari! Veniți și voi, străini calici, Și strângeți tot ce-a mai rămas!... . . . . . . . . . . . . . . . Ce să mai faci? Ce să mai zici? Sărmană țară de
Alexandru Vlahuţă - Ananghie Ananghie de Alexandru Vlahuță Publicată în Vieața , an I, nr. 33, 25 septembrie 1894 Greu la deal, și greu la vale, Nu-s bucate , nu-s parale, Toți sunt ififlii, Negustorii n-au afaceri, Preoții n-au cununii, Moașele n-au faceri. "Biruri noi !" guvernul strigă, Iar țăranul: "Mămăligă !"... Nu-s parale, nu-s: Ce mai plănuiți palate Și orașe ca-n Apus ! Știți voi ce-i la sate? Lanurile-s părăsite: Nici imaș nu-i pentru vite, Apele-au secat. Goi, flămînzi, copiii zbiară. Gospodarii au plecat În lume, să ceară... Nu mai are cum țăranul Din pămînt să scoată banul, Vouă să vi-l dea. Foametea de pe la sate Va să vie să mai stea Și-n cele
Alexandru Vlahuță - Când n-am ce scrie
Alexandru Vlahuţă - Când n-am ce scrie Când n-am ce scrie de Alexandru Vlahuță Ce v-eți fi mirând de mine? Scriitor sunt, vedeți bine, Și pot spune cui mă-ntreabă Că și eu mă aflu-n treabă. Cronici, critică, nuvele Sunt la mine bagatele: Dă-mi subiectul, spune-mi plata, Și articolul e gata. Parcă cine știe ce e... Fur de colea o idee, Mai un calapod de colo, Și-s și eu de-ai lui Apolo. Ș-apoi sunt atâtea-n lume, Că, să stai, să scrii volume! Stil? Grămatică?... Gogoși, Pentru cei neputincioși. Astea-s spuma, gându-i marea... Nu-mi strunesc eu cugetarea Plină, clară, elegantă Pentr-o virgulă pedantă! Am subiectul? Restu-i gata: Ți-aștern proza cu lopata. Iar când n-am și n-am ce scrie, Atunci... torn o
Alexandru Vlahuţă - Cuvântul Cuvântul de Alexandru Vlahuță Ca-n basme-i a cuvântului putere: El lumi aievea-ți face din păreri, Și chip etern din umbra care piere, Și iarăși azi din ziua cea de ieri. El poate morții din mormânt să-i cheme; Sub vraja lui atotputernic ești, Străbați în orice loc și-n orice vreme, Și mii de feluri de vieți trăiești. Te-atinge doar, și tu o biată clipă Ce tremură-ntre două veșnicii Privești de sus a lumilor risipă, Și toat-a lor zădărnicie-o știi. Aprinde-n inimi ură sau iubire, De moarte, de viață-i dătător, Și neamuri poate-mpinge la pieire, Cum poate-aduce mântuirea lor. * Voi, căror vi s-a dat solia sfântă De preoți ai acestei mari puteri, Voi, în al căror suflet se frământă Întunecate valuri de dureri, Și gânduri de-un întreg popor gândite, Nu duceți minunatul vostru dar Ofrandă mâinilor nelegiuite, Ci, ca pe sfânta masă din altar, A-mpărtășirii taină preacurată, Așa cuvântul să vi-l pregătiți Ca mii de inimi la un fel să bată, Și miilor de veacuri să