Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DĂ
Rezultatele 1631 - 1640 din aproximativ 2459 pentru DĂ.
Alexandru Macedonski - Între grozav și frumos
Alexandru Macedonski - Între grozav şi frumos Între grozav și frumos de Alexandru Macedonski Publicată în Literatorul , V, 4, 1884, p. 197. Poetul ia noțiunea de "grozav" în sensul de "sublim". Prăpastia grozavă cu iadu-i de-ntuneric Te-atrage când te afli pe margine, ș-atunci Te-atinge nebunia cu degetul isteric, Te-aproprii, și deodată voiești să te arunci. Te-atrage trandafirul cu cântecu-i în care Culoarea și parfumul să-ntrec în simfonii, Te-atrege-o biată frunză, te-atrage-o cugetare: GRozavul și Frumosul sunt două mari domnii ! Când ele deopotrivă pe spiritele-nalte Le țin în stăpânire cu farmecile lor, Le mișcă, le dă aripi, le face să tresalte, Contrastul ce se naște e vecinic
Alexandru Macedonski - Amintiri (Macedonski)
Alexandru Macedonski - Amintiri (Macedonski) Amintiri de Alexandru Macedonski În mintea omului rămâne Tabloul fericirii stinse... Astfel tresar și-n al meu suflet Reamintirile întinse; Aci revăd o albă casă... O horă, fete, fluturi, salbe, Frunzișuri, vii și flori pe câmpuri Și porumbei cu aripi albe! Aci mă văd pe alte țărmuri Pribeag prin țările străine, Pe margine de-albastre lacuri Cu negre stânci și vechi ruine! Aci revăd, revăd un tânăr... La braț el poartă o femeie... Le bate inima-n unire Și află-a raiurilor cheie! Pădurea-n umbră le-nfășoară Amorul lor ca un tezaur Și soarele prin frunze-apune În fundul unui cer de aur! Dar, Doamne, pentru ce pe lume Când verși atâta fericire Ne-o iei îndată ce ne-ai dat-o Ș-abia ne lași o
... Alexandru Macedonski - Apolog Apolog de Alexandru Macedonski Semănătorul printre brazde lăsa sămânța lui să cadă Ș-o parte i-o lua furtuna și paserilor o da-n pradă, O parte s-așternea pe stâncă și să rodească nu putea. Și altă parte pe sub iarba ce repede o-năbușea, Dar partea ...
Alexandru Macedonski - Bătrâna stâncă
Alexandru Macedonski - Bătrâna stâncă Bătrâna stâncă de Alexandru Macedonski Bătrâna stâncă uriașă e neclintită de pe loc O sapă apele să scape de ea, și-n veci o pizmuiește Țăranul prost, zicând c-ar face ogor din locul ce robește C-un ceas-nainte ca s-o surpe de-ar fi să afle vreun mijloc. Bătrâna stâncă simte gândul ce împrejurul ei rânjește, Dar tace, și când suflă crivăț ea sfarmă viforul tăios, Și ocrotită valea-ntreagă dă roade spornice voios, Pe când chiar apa care-o sapă din sânul ei se limpezește. Bătrâna stâncă e zadarnic de ani luată la mijloc... În umbra ei pasc încă mieii ș-ajung vlăstarii brazi puternici, Și fie-n mare sau mic număr, neputincioși sunt cei nemernici — Bătrâna stâncă uriașă e neclintită de pe
Alexandru Macedonski - Cavalerul kurd
Alexandru Macedonski - Cavalerul kurd Cavalerul kurd de Alexandru Macedonski Publicată în Literatorul , IV, 3, martie 1883, p. 152. Trece ca o rază vie Cavalerul kurd Călărind peste câmpie Pe nesipul surd. Ars de vânturi, ars de soare, Este oacheș, dar E de-abia-n a vieții floare Ș-are farmec rar. Brațele sunt musculoase, Chipul bărbătesc, Iar pe buzele cărnoase Mici mustăți mijesc. Cu picioarele-n scări late, Calului dă zor, Căci în piept inima-i bate, Bate de amor. Și zburând peste pustie Pe nisipul surd, Trece ca o rază vie Cavalerul
Alexandru Macedonski - De-mi spui...
Alexandru Macedonski - De-mi spui... De-mi spui... de Alexandru Macedonski Publicată în Contemporanul , I, 5, septembrie 1881, p. 180, datată: "1881, aug. în 23", semnată Luciliu. De-mi spui cine-a dat viața întâiului atom, De-mi spui de unde vine pe lume întâiul om, De-mi spui unde să află ființa prea putinte Ce lumea a creat-o zicând două cuvinte, De-mi spui de ce e lumea și care-i ținta sa, De ce se mișcă totul și-n veci se va mișca, De-mi spui aceste toate, atunci m-apuc și eu Să-ți spun cam unde este și cum e
Alexandru Macedonski - Epoca Epoca de Alexandru Macedonski Unui om în toată firea e moral să-i zici smintit, Dar nebunului pe nume dacă-i zici, e necinstit. Trebuiește-ntotdeauna spre a fi-n moralitate Să te faci apărătorul caselor de sănătate; La nebun să zici cuminte, pe neghiob să adorezi Și de s-află în Mărcuța geniu să-l decretezi. În nimica, de-azi-nainte, răul nu-și mai are leacu, Și o nație mai bine nu s-a dat de-a berbeleacu, Iar desigur niciodată dezmățarea n-a domnit Într-o epocă fatală, sub un aer mai tâmpit... În tot locul predomnește o sfruntare colosală... Imoralul ia cuvântul și-ți vorbește de morală... Cine crezi că ți-e prieten ți-e dușman neîmpăcat... N-ai să faci un singur bine, c-ai făcut și un ingrat, Cine crezi că e mai nobil e mai plin de lașitate... Tot netrebnicul se crede scriitor de-nsemnătate... Nu e om care sub masca unui vecinic carnaval Ca lozincă să nu poarte: ,,Interesul personal". Legile sunt o minciună: slove puse pe hârtie... Ziaristica mai toată cuib nerod de mișelie. Cei de sus își umplu ...
Alexandru Macedonski - La bestii
Alexandru Macedonski - La bestii La bestii de Alexandru Macedonski Aveam o pasăre sărmană Și-ndată ce-i duceam de hrană Să cânte începea: Părea Că pasărea-mi vorbea, Părea Atunci că-mi mulțumea. Aveam în curte un biet câine, Îl îngrijisem și-i dam pâine, Și el, cum mă vedea, Părea Cu ochii că-mi vorbea, Părea Duios că-mi mulțumea. Aveam în casă o pisică, Era sălbatică de mică, Dar uneori, și ea, Părea Cu ochii că-mi vorbea, Părea Că nu mai este rea. Iubite bestii ce-am avut, Vă prețuiesc când v-am pierdut, Și-nduioșarea mă uimește Căci în natură — nencetat -- Din tot ce moare și trăiește E numai omul un
Alexandru Macedonski - La visul profan
Alexandru Macedonski - La visul profan La visul profan de Alexandru Macedonski Frumos ca îngerii din cer E visul ce-n adânc mister Urzesc! În mii de feluri îl prefac, Căci albele conture-mi plac. O! Vis frumos, cât te iubesc! Când din-nălțime te cobori Cu ochii tăi scânteietori, O! vis, Vis parfumat de buze dulci, Tu vii cu mine să te culci, Ș-alunec în al tău abis! Frumos cum nu e pe pământ Nici om, nici cuget, nici cuvânt, Vis alb Încoronat de primăveri, Că te iubesc n-o știi de ieri Nici tu, nici corpul tău rozalb. În schimb de mă iubești și tu Fiindcă soarta nu putu Să-mi ia Nici inimă, nici ochi, nici minți, Oh! strânge-mă la sâni fierbinți, Să nu mai simt durerea mea. Fă-mi loc în floarea ta de crin Să nu m-ajungă alt suspin Decât Suspinul unei voluptăți Într-însul cu eternități, Ce sunt scutite de urât. Primește-n ochii tăi profunzi, Privirile să mi le-ascunzi... Voiesc Să mai sărut cum sărutam, Să-ți dau tot sângele ce am Și sub plăceri să-nnebunesc! Iar când vom fi transfigurați, Ca doi columbi înaripați, În sus Luând- ...
Alexandru Macedonski - Lewki Lewki de Alexandru Macedonski Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI I De sidef și de-aur roșu sub al cerului azur, Zvelta insulă apare, și sporește minunată, Sărutată când de valuri, când de vânturi asaltată Printre-ocolul spumei albe, — crini regali, jur-împrejur. Peste-al țărmurilor silex palpitează-o-nflăcărare, Via purpură de sânge a solarei agonii; Mari flamanzi prin aer zboară spre-ale visului domnii Un imperiu de spațiu fără legi și grănițare. Ancorează, marinare! Iată: noaptea s-a lăsat... Și tu, stâncă solitară, fii cu brațele deschise 'Ți sunt frate, căci ca tine sunt și culme și abise, Și-ți aduc un corp în zdrențe și un suflet sfâșiat. II Seară palidă, și-n ceruri, ochi de îngeri plini de raze... Adierea își ascute fremătările pe stânci, Se iuțește, se-ntremează, mișcă unda și-i dă brânci Până ce-n galop o pleacă de-a-n călare pe talaze. Și, ca orgă colosală, geme tot, — se vaită tot... Izbucnește-o disperare strigătoare către astre, Ce zâmbesc din pacea naltă a tăriilor albastre, Unde plânset nu se varsă, ...
Alexandru Macedonski - Lupta și toate sunetele ei
Alexandru Macedonski - Lupta şi toate sunetele ei Lupta și toate sunetele ei de Alexandru Macedonski Armonie imitativă Țip — trâmbițe. Țepeni pe cai, cavalerii Răriră-ale rânduri. Redeșteptat-a Titanica frunte a munților antici Sunetul repede. — Tobe bat; — tabăra Arboră flamure splendide! — Soarele PĂ³leie armele-armatelor. — Zgomotul Urcă, semnalul de luptă, lovitura Tunului dându-l. — Pe loc fac foc flintele; Trapăt scadroanele și se amestecă. -- Gloanțele ciuruie-n piepturi și sabia Șuieră. — Piepturi de piepturi se sfărâmă, Coifuri de coifuri se țandără. — Inima Bate pe inimă, și-mbrățișările Nu se dezlănțuie până ce sufletul Zboară printr-însele. — Stânga vrăjmașilor Fuge-n dezordine. — Steagul pe Grivița Fâlfâie. — Tunetul tunului duduie... Bun drum, obuzelor!... Drum bun victoriei! Tunetu-obuzelor este: