Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru POATE (CA)
Rezultatele 1321 - 1330 din aproximativ 1342 pentru POATE (CA).
George Topîrceanu - M. Codreanu: Sonete parnasiene
... Sonete parnasiene de George Topîrceanu Cuprins 1 Scamatorul 2 Pagliaccio 3 Samson și Dalila 4 Testamentul unui poet cunoscut Scamatorul Întinde brațul... Și, din pălărie, Ca prin minune-ncep acum să iasă Un porumbel, un iepure de casă, Cutii, panglici, o-ntreagă florărie. Dar, hocus-pocus, binișor o lasă Cu gura ... p-aci să zboare către stele... Las dracului necazurile mele Și-un post vacant la "Contabilitate". Las dragii mele scumpa libertate, — De azi încolo poate să mă-nșele. Nepoților le las instincte rele, Dușmanilor, o dragoste de frate. Las doamnei Șvarț în urma mea "un nume" Și-n loc de ...
George Coșbuc - Legenda rândunelei
... stol Pe-un larg adânc al mării Spre-adâncul larg al zării Se duc corăbii multe Cu fata de-mpărat. De-amar ea nu mai poate: Inelul scump și-l scoate, Din deget, și-l aruncă În marea ce-o străbat. Atunci, să știi tu bine, Voi mai vorbi cu tine ... povestește Tot ce-a tăcut o viață De jale și de munci. Și cum fu dezmierdată De-o mână-nsângerată, E gâtul rândunelei Ca
Ion Heliade Rădulescu - Calul, vulpea, lupul
... gătește, Un lup cu coada lungă, vestit republican, În sfaturi prezidează, înduplecă, -ntărește, Încât i s-a dus vestea acestui gâligan. Eu viu ca să-ți propunem a te uni cu noi. Dar, ia, și prezidentul sosește dinapoi Și va să-ți dezvelească Materia frățească. Să spui ... toată starea paternă, deveni organ unei politici din afară foarte funeste și formă școala celor de astăzi tulburători de meserie. [3] Cât pentru cal, fiecare poate vedea că este aluzie la libertatea veră națională, ce pe atunci se opunea eteriei de calomniatori din care făceau parte toți ceilalți actori ai acestei ...
George Coșbuc - O scrisoare de la Muselim-Selo
... au rămas Și sufletul dintr-însul. Apoi, să știi c-a fost război Și moarte-aici, nu șagă: Cădeau pe dealuri, dintre noi, Ca frunza, mamă dragă. Și-acolo-n deal, cum fulgera, Un plumb simții că vine Și n-avu loc, cât larg era, Decât în piept la ... Și-așa i-a fost sfârșitul. Păi, ne ținea pesemne proști, Să-și joace hopa-tropa, Că nu puteam să batem oști! Dar poate taica popa V-a spus de prin gazeturi tot El cum și-a dat juncanii? Acum i-aș cumpăra, să pot ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira II
... de ce ești întristat? Te văd la față galben, iar ochii îți sunt roși, Pare că noaptea-ntreagă nu ai dormit? Pe gânduri Stai tocmai ca acela, ce vrând a fi episcop Își dărui zadarnic a sale herghelii. [1] Tu poți ca să te primbli cu patru cai în șir, Să porți bogate haine, și slugile să-ți fie Înfășurate-n aur. Au doar vinațe scumpe, Sau ... celălalt dreptatea a cumpănit-o bine, Și toți deosebite au arătat talente. De imitai acelor, cuvânt tu ai avea Să strigi de ce ca alții nu ești recunoscut. Ca aurul pre piatră, te cearcă tu pre sine Să-ți vezi a tânguirii ș-a sângelui dreptate. Pe când cucoșul cântă ... rânduială-i pui, Îi încrețești pe frunte, pe rumenii obraji, Ș-o parte după ceafă în săculteț s-ascunde. De astă iscusință se miră cei ca tine, Iar tu te-ncânți de sine precum un nou Narcis. În strâmt pantof piciorul cu sila grămădind, De bătături durerea te face-olog să ... ...
... cuvinte, A soartei lui învăluiri, Zicea că dumnezeii grea Certare lui au rânduit Și moarte, drept bun dar, cerea. Din sânul patriei răpit, Ca un copil plângea cumplit El la aducerea aminte De zilele de mai nainte, Murind, a fost lăsat cuvinte A lui înstrăinate ... mare, Acum Alecu de doi ani Petrece tot între țigani Într-o firească desfătare. Cu dânșii bine s-a deprins Și rareori el, ca prin vis, Abia mai aducea aminte Petrecerea de mai nainte. Vieții lui soție bună Cu dâns' Zamfira dimpreună Se duc cu ursul pe la sate ... împărtășește A sa lumină mângâioasă, Dintr-un oraș intră în alt, Și din acela vrea să iasă Lăsându-l iar întunecat; Și cine poate zice lunei: Stăi într-un loc fără mișcare, Sau cine stavilă va pune Femeii la a ei plecare? Alecu Dar cum mai înainte ... a fost lăsat în supărare Și cu Zamfira mititică. Alecu Dar tu n-ai mai făcut nimică? Moșneagul Ce să mai fac! Și cine poate În silă dragoste a scoate? Iar oamenii petrec în lume Mai multe rele între bune. Alecu Eu nu-s așa! eu pân' la ...
... cuvinte, A soartei lui învăluiri, Zicea că dumnezeii grea Certare lui au rânduit Și moarte, drept bun dar, cerea. Din sânul patriei răpit, Ca un copil plângea cumplit El la aducerea aminte De zilele de mai nainte, Murind, a fost lăsat cuvinte A lui înstrăinate ... mare, Acum Alecu de doi ani Petrece tot între țigani Într-o firească desfătare. Cu dânșii bine s-a deprins Și rareori el, ca prin vis, Abia mai aducea aminte Petrecerea de mai nainte. Vieții lui soție bună Cu dâns' Zamfira dimpreună Se duc cu ursul pe la sate ... împărtășește A sa lumină mângâioasă, Dintr-un oraș intră în alt, Și din acela vrea să iasă Lăsându-l iar întunecat; Și cine poate zice lunei: Stăi într-un loc fără mișcare, Sau cine stavilă va pune Femeii la a ei plecare? Alecu Dar cum mai înainte ... a fost lăsat în supărare Și cu Zamfira mititică. Alecu Dar tu n-ai mai făcut nimică? Moșneagul Ce să mai fac! Și cine poate În silă dragoste a scoate? Iar oamenii petrec în lume Mai multe rele între bune. Alecu Eu nu-s așa! eu pân' la ...
Ion Luca Caragiale - Varietăți geografice. De la Zanzibar la Salonic și înapoi
... insula Zanzibarului este în cauză în momentul de față relativ la diferendul iscat între guvernul german și sultanul de Zanzibar. Știrea următoare va convinge — poate ! — pe geografii numitei foi că nu e vorba de insula Zanzibar: «O telegramă din Zanzibar anunță că Germania a încheiat cu ... la 560 kil. de la Constantinopol; cam la 35.000 locuitori. Reședința unui arhiepiscop grec, unui mare molah, unui mare haham israelit. Salonicul este zidit ca un amfiteatru la picioarele muntelui Kurtiath; în portul său încap 300 de vase: are zidurile groase cu turnuri dasupra, dar n-are fortificații propriu-zise ...
Gheorghe Dem Theodorescu - Tudorel
... mare leșina. Soacră-sa îmi alerga, Apă rece că-i punea, Pe Voichița deștepta. Tudorel că le grăia —Iacă, maică, nora ta, Păstreaz-o ca viața mea, La-ntoarcere s-o găsesc Așa cum ți-o dăruiesc. Tu, Voichițo, soața mea, Să-ți păstrezi tot mintea ta Și cinstea măicuță ... zbierând, Juncănașii Șir mergând Și boi grașii Rumegând. Mergu-și ziua și noaptea Până iată-mi ajungea Cam la drumul jumătate; Făr-odihnă, nu se poate! Atunci turmele oprea Și din gură le grăia —D-alei, voi, vătafilor, D-alei, voi, ciobanilor, Încet cu cirezile, Încet cu oițele; Nu tăiați ... Io tainul v-oi găti Șapte buți oi destupa, Simbrioara că v-oi da, Și pe trei v-oi însura, În Domnul v-oi cununa, Ca să fim ca niște frați, Toți de lume lăudați; Pâine, sare c-am mâncat Și cu toți am asudat! Tudorel, de le grăia, Călișor încălica, Într-o fugă ... Și la tine c-am venit, Banii-n mână i-ai primit. Soacră-sa n-o asculta, Lumânare c-aprindea, O frânghie că-ndoia Și ca ...
Ion Luca Caragiale - Muzica (Caragiale)
... rare și așa de scump plătite. Unei orchestre pot, de exemplu, să-i lipsească vioara, viola, violoncelul, contrabasul, flautul, oboiul, clarineta, fagotul, însă nu se poate, nu trebuie să-i lipsească harpa. De aceea publicul a și constatat că până acum nu avem o orchestră: vioara primă — fals ... obține pe acest instrument este fără contestare o culme; orice vorbe ar fi de prisos în această privință: trebuie să meargă cineva să-l auză ca să vază ce va să zică un tril eroic. Așadar, o clasă de toba mare ni se împune imediat, cu atât mai mult cu cât ...
... că Lia, Zâna Zânelor din Împărăția Sorilor, are să-l aleagă bărbat pe acela care e în stare s-o îngâne făcându-le toate întocmai ca dânsa. — Du-mă la ea! strigă Danciu săltând de bucurie. Am s-o îngân ca și când aș fi întru toate ea însăși. El a fost dus la stăpâna lui. Pe-nserate, Lia a poruncit să ... ori, el de asemenea. Țiganul avea și el păr lung, și după ce s-au pieptănat, altă minune: fața lui era tot atât de frumoasă ca a Liei. Când se uită deci la el, Lia nu mai știa ce să facă de bucurie, l-a chemat la ... a făcut apoi o nuntă mare, și după nuntă Lia l-a trimis la vânătoare pe Danciu, care nu mai era acum țigan ca toți țiganii, ci Făt-Frumos deopotrivă cu orișicare fecior de împărat. Mai nainte de plecare ea îi dete o oglindă și-i zise: — Când ... vânătoare. N-a făcut însă decât vreo câteva sute de pași, și s-a pomenit cu olacul care alerga spre el ...