Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU
Rezultatele 1221 - 1230 din aproximativ 2139 pentru CU.
Dimitrie Anghel - Sonete antimusicale
... fi să scriu „Mahabarataâ€�? Eu care nu-mi pot scri măcar sonetul? Nu mi-ar ajunge nici cât trăi bietul Bunicu-meu, bunica și cu tata! Nu pot să scriu, să dorm, nu-mi aflu loc.., Ah, pentru ce nu sunt un diplodoc: Ce proașc-aș da cu coada prin orhestre... De nu vrei să m-asvârlu pe ferestre, Fă, Dumnezeul meu, un hocus-pocus Și schimbă-mă pe-un ceas în diplodocus ... unei mari armate Un șef de orchestră Josua, sau poate Un alt ales al neamului jidan Și când văzu că nu-și ajunge scopul Nici cu berbecii, nici cu târnăcopul, A poruncit la toți: „Strigați, măi, ho! Suflați în surle tare, cu
Dimitrie Anghel - Ultimele pagini
... volum ! Ca un Lazăr reînviat, mi-am scuturat giulgiul albelor pagini și am privit din nou viața și n-am blestemat-o ca dînsul, ci cu soarele ce mi-l dăruia primăvara, cu viorelele și toporașii presărați subt pașii mei, cu galbena floare a cornilor timpurii înfloriți, cu sfiosul verde ce abia îndrăznia să mijească în vîrful fragedelor ramuri de liliac, m-am bucurat și am binecuvîntat prisosul de putere ce rămăsese în ... brăzdată îi e fața și fruntea, și dezordinea foilor și hîrtiilor aruncate pretutindeni povestesc și mai mult descurajarea ce-l apasă... Cu pas umbrit și cu un deget milostiv dus la gură, somnul însă a intrat într-un ceas de noapte tîrzie în odaie, a deschis încet ... intrat odată, într-un ceas de noapte tîrzie, în odaia mea și mi s-a așezat ușor Ia căpătîi, întunecîndu-mi albul pernelor cu umbra lui, mă va îndrăgi cu totul și mă va lua cu el în lumea lui brăzdată de cărări negre ca și multele linii de slove pe care le-am scris, cu ...
... singuratic un poet spre casa lui. Pînă-n Lațiul vechi e cale — dar la Roma ești în țara, Unde poți să stai de vorbă cu divinile statui... Și poetul nostru-i tînăr și naiv ca toți poeții Care cred în frumusețe mai presus de toate-n lume, E naiv, și ... cerul Într-un vers, și îi ajunge că-i bogat în luci de lună. Sună pasul lui, ș-acuma a ajuns lîngă fîntîna Cu tritonul care-aruncă gîlgîind un joc de apă, — Ah, frumos mai e tritonul, și dibace-a mai fost mîna Maistrului ce-a ... Pe cînd apa ca un suflet chinuit de îndoială Vrînd mereu la cer să urce, fărîmată se coboară: Și deodată visătorul a rămas cu fața pală. Sunete, culori și forme, asta-i toată viața noastră; Dar să aibă dînsul oare raza focului divin ? Și-acum pasul lui în umbra ...
Dimitrie Bolintineanu - În florile plăpânde din câmpurile noastre
... întristate foarte La vechea strălucire sunteți nepăsători; La cântece fatale de doliu și de moarte, Cătați ascultători! Eu vă respect durerea ce viața vă-nconjoară, Cu voi, întotdauna vărs lacrime chiar eu. Dar lacrimile-alină durerea voastră oară, O, mare Dumnezeu! Adeseori un popol ce cade sub durere, Durerile-i amare ... ce pierde speranță și putere, Ce merită-al său dor! Dar inima ce-i plină de viață, de mărire, La moarte și la doruri privește cu dispreț! Așa făcea pe timpul de fală, fericire, Românul cel măreț. În inimile voastre de ce nu pot eu oare Să vărs căldura sacră ce ... Înalte Dumnezeu! O, frați d-o suferință, d-o țară, d-o durere, Se cade ca proscrisul ce voi ați blestemat S-atingă sânul vostru cu
Dimitrie Bolintineanu - Ștefăniță domnul
... Dimitrie Bolintineanu - Ştefăniţă domnul Ștefăniță domnul de Dimitrie Bolintineanu Ștefăniță domnul pe Milescu cheamă, Cu aceste vorbe el îi cere seamă: — "Tu erai de țară preste tot gonit: Din uitarea lumii eu te-am dezvălit. Eu ți-am dat ... dar să fie țarină-arzătoare Unde vestejește a credinței floare? Spre-a avea prieteni tronul e prea sus, Și-ntre domni cu robii cerul ură-a pus. Tu ai scris o carte leșilor să vie Să coprinză țara și a mea domnie. Fiecine ... nu meriți spre a fi tăiat !" Zice și se-ntoarce la calău ce-așteaptă: — "Să-i răteze nasul despre partea dreaptă ! Însuși cu hangeru-mi pentru că-i boier !" Nasul lui s-abate sub tăiosul fier. Ștefăniță doamne ! d-ai veni tu iară Cîte nasuri încă n-ar ...
Dimitrie Bolintineanu - Ștefan la moarte
... culege dintr-ai mei iubiți. Dorul pentru viață nu mă-ntristă foarte; Omul chiar când naște face-un pas spre moarte. Viața-i ca fantasma cu chipul plăpând Ce prin nopți s-arată și se stinge blând. Omu-i ca un vierme ce-n țărână pare Un minut vederii și, lucind ... prepară A lovi cu moarte draga noastră țară. Ungurul cel falnic se supune lui. În poloni credință nu mai poți să pui. Un pilot cu minte prin furtuna tare Nu desface toate pânzele ce are. Astfel pân? ce fieru-i nou să-l încercăm, Cu temeiuri bune țara să-nchinăm. Iar de-ar vrea să surpe legi și dalbe date, Să muriți cu toții pentru libertate! Nimeni nu e în lume mai disprețuit Ca cel rob ce poartă jugul mulțumit, Nimic nu ne-nsuflă hulă ca poporul Ce ...
Dimitrie Bolintineanu - Țepeș și solii
... București; Popolul îneacă curțile domnești; Căci doi soli veniră de la-mpărăție Și aduc lui Țepes ștreang și mazilie. Toți boierii țării veseli însoțesc Și cu pompă mare spre palat pornesc. Tepeș îi primește într-a sa mândrie. Solii-naintează... — ,,Doamne, pace ție! Însă încetează de a ... muri!" La aceste vorbe toți sunt în unire Și toți trage pala spre a lui lovire. — ,,Ce? Și voi, răspunde domnul turburat, Cu dușmanii țării moarte mi-ați jurat? Ascultați, voi, care mai aveți simțire De români și lacrimi în nenorocire! Viață și domnie le nesocotesc Ale mele ... mare! Am fost foarte aspru, și-ale mele mâini Au vărsat atâta sânge de români! Dar al vostru sânge ce mi se tânjește, Îl plătea cu lacrimi cel ce vă vorbește. În mijlocul celor ce mă-nconjurau. Și pe o coroană țara lor trădau, Nu puteam într-altfel face eu unire ... de a lor robire. Dară, brațu-acesta este sângerat, Însă-al țării dușmani nu l-au cumpărat!" La aceste vorbe, ceata ostășească Strigă cu poporul: ,,Tepeș să trăiască!" Speriați, boierii prin ferestre scap; Iar pe soli îi bate cu
Dimitrie Bolintineanu - Țuțora
... Dimitrie Bolintineanu - Ţuţora Țuțora de Dimitrie Bolintineanu Către domnul Petru tânăra sa fată Într-o zi purcede tristă, dolorată. Își ridică vălul cu aur țesut. Ca o auroră chipu-i a părut. Ochii-umbriți de gene râur lacrimi line, Râură tezauri de grații divine. Vorba-i ... ei ce noaptea fața-i împrumută În ridente bucle sânul ei sărută. — ,,O, mărețe doamne, fii ascultător. Au venit cazacii, prad, robesc, omor. Fii cu bunăvoie pentru-această țară! Scoală-te și sparge ceata lor barbară!" — ,,Fiică, nu deschide sânu-ți frăgior Grijilor ce farâm omul pieritor. Inima fecioarei ... floare prin furtuni turbate. Cel ce-ți dete viața ție ți-a lăsat Lumea cu dulci raze, unde necurmat Grijile-ncunună cugetele line Cu florile d-aur viselor senine. Te îmbată dulce de cerești visări Și ne lasă nou negrele vegheri!" — ,,Dar când omul uită drepturile-i sfinte ... deschis spre lacrimi ochii muritori. Dar a treia dată lupta se precumă. Inamicul fuge și moldavii-i urmă. Taie și fărâmă pe cazaci cu
Dimitrie Bolintineanu - Apa Bârsei
... flori Spune că se varsă fragedele zori. Domnul către ceruri-nalță rugăciune, Apoi dă semnalul, trompeta răsună. Lupta se începe, cetele tătare Pasă înainte, strigă cu turbare. Turcii le sprijină; turcii și tătari Se îndes, s-amestec... Sprinteni armăsari Nechează, spumează... Armele răsună; Tremură pământul... Muntele detună, Soarele pălește... Apele roșesc ... copilașul strânge. Ungurii rezistă furiei cei vii, Dar cum în suflarea negrei vijelii Arborii rezistă, câteva minute, Apoi își sfărâmă crăcile bătute, Astfel stau maghiarii cu-nfocatul dor, Cu puterea dalbă sufletelor lor. Dar-necați d-a noastră crâncenă putere, Iată că se pleacă, bărbăția piere. Dar atunci începe cruda măcelare. Furia ... și răniți. Strigăte, trufașe, celui ce învinge, Se confund cu plânsul celui ce se stinge, Astfel cum bacanta, l-al plăcerii loc, Vine despletită și cu ochii-n foc, Și cu voluptate, și nesăturată, De plăceri sălbateci și de vin se-mbată. Secheli s-abate. Zilele-i se curmă, Patru mii de nobili în mormânt îl ...
Dimitrie Bolintineanu - Barnoschi-domnul
... Barnoschi-domnul Barnoschi-domnul de Dimitrie Bolintineanu O, săracă țară! Turcii cei mai răi Judecă și-omoară domnii mari ai tăi! Încă azi Barnoschi, domn cu nume mare, La serai purcede între turci călare! Sala e întinsă; sfatul numeros, Chiar sultanu-ascultă prin cafas umbros. — ,,Iată omul!" zice satrazanul mare ... în a lor tăcere." — ,,Moară! strigă pașii — este osândit!" — ,,Voi mă dați la moarte, domnul a vorbit. Voi muri cu fală, cum românul moare Pentru țara sfântă! Nu-s român eu oare? Nu voi să mă apăr, căci nu voi să dau Turcilor în țară ... Ea plătește vouă să o apărăți; Nu ca să o spargeți, nu să-o-ngenuncheați. Mândri de puterea cea materială, Peste țară drepturi vă luați cu fală. Dar acea putere fără de cuvânt E ca vasul mândru părăsit la vânt. Dumnezeu răpește sfânta cugetare Popolilor barbari supuși la pierzare." — ,,Moarte ...
Dimitrie Bolintineanu - Buciumul și fluierul
... moliciune Prepară luptătorilor Molatice cunune. Fluierul Cugetări amare! duceți negrul zbor Sufletelor slabe ce s-abat de dor; Însă voi, speranțe dulci și tinerele, Împletiți cu roze cântecele mele! Inima română N-a perdut junețea cea viețuitoare, Nici viteaza-i mână, De plăceri molatici, n-a slăbit ... lacrimi nu s-or risipi Inimile june, Mâine cavalerul pe fugar în spume Pe câmpul de lupte mândru va porni; Paloșul cel splendid va luci cu fală Pe coifuri de fier; Știrea triumfală Gloria română va purta la cer. Dincolo de noapte, zorile lumină; Dincolo de doruri, viața luce lină; Numai ... lumini. Buciumul Văzut-am iarna luncile Uscate, tristătoare, Dar azi cu flori dulci, magice, Se coper râzătoare. Văzut-am fruntea verginei Pălită, durerată, Dar azi cu dulce purpură I-e fața semănată. Dar zilele, dar secolii, Sub care totul piere, Nu schimbă, dulce fluiere, A țării grea durere! Pământ ... sufletul Acelui ce nu simte. Azi sufletul românului E rece ca pământul Când iarna-ngheață fluviul Mai mut e ca mormântul! Pământu-n timpii rozelor Cu dulci flori se-ncunună Și, sub lovirea fierului, Mormintele răsună; Iar tu, frumoasă patrie, Rămâi în amorțire Când tinerele cântece Te cheamă la mărire! Fluierul ...