Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru AVEȚI SĂ

 Rezultatele 1201 - 1210 din aproximativ 2615 pentru AVEȚI SĂ.

Dimitrie Bolintineanu - O noapte la morminte

... pâraie din nor, Căci vântul mă bate, și câini mă-nconjor, Și ielele albe duc hora pe vânturi. Aseară, când umbra cădea pe pământ, Ieșii văz luna jucând pe ruine, Căci două schelete gemeau lângă mine Și-un verde balaur zbura prin mormânt. Dar luna s-ascunde d-odată-n ... lumea e-a mea, Că pot p-un capriciu s-o calc în picioare; Că orice dorință, de răuvoitoare, Un semn, și-mplinită -mi fie putea. Dar ochii satanei în noapte lumină, Ca două steluțe ce-n nori strălucesc, Ca doi cărbuni roșii ce-n umbră roșesc, Și ... se-nclină! Credeam eu acestea, și-așa am urmat! Pâraie de sânge vărsam cu cruzime, Și-aceast-omenire ce geme în crime Un cap vream aibă ca eu -l abat. Dar câinii mă latră și corbii crocnesc! Colo pe morminte joc albele iele, Ce râde cu hohot de oasele mele, Iar ochii satanei ... în noapte lucesc!" În cele din urmă furtuna trecuse Și toată natura cu-ncetul tăcuse. Scheletul acela ce morții rugase La locul său umed intrarea ...

 

Alexandru Vlahuță - Mă visasem într-un nor

... pe sine: Am văzut pe el durerea despletită alergând, Scoțând gemete cumplite, mări de lacrime făcând, Și veninul ei în clocot pân la porțile cerești -nălța și cădea iarăși peste inimi omenești. Am văzut hidoasa crimă cu ochi mari și sângerați, Cu cuțitul într-o mână și cu dinții încleștați ...

 

Karl Marx - Manifestul Partidului Comunist

... ruginite, cu cortegiul lor de reprezentări și concepții, venerate din moși-strămoși, se destramă, iar cele nou create se învechesc înainte de a avea timpul se osifice. Tot ce e feudal și static se risipește ca fumul, tot ce e sfînt este profanat, și oamenii sînt în sfîrșit siliți ... în viață, relațiile lor reciproce. Nevoia unei desfaceri tot mai largi a produselor ei gonește burghezia pe tot întinsul globului pămîntesc. Ea trebuie se cuibărească pretutindeni, se instaleze pretutindeni, stabilească legături pretutindeni. Burghezia a dat, prin exploatarea pieței mondiale, un caracter cosmopolit producției și consumului din toate țările. Spre marea mîhnire a ... toate națiunile, pînă și pe cele mai barbare. Prețurile ieftine ale mărfurilor ei sînt artileria grea, cu care doboară toate zidurile chinezești, cu care silește capituleze chiar cea mai îndîrjită ură a barbarilor față de străini. Ea silește toate națiunile -și însușească modul de producție al burgheziei dacă nu vor piară; ea le silește introducă la ele însele așa-zisă civilizație, adică ...

 

Titu Maiorescu - Observări polemice

... a celor literari ar scoate articolul nostru din marginile exclusive ale Convorbirilor literare , care au binevoit a-l primi în coloanele lor. Trebuie ne îngrădim în sfera curat literară. Dar și aci am aduce o probă de prisos când am voi mai cităm întregul șir al încercărilor de mistificare îndreptate în contra opiniei publice, de la celebrarea lui Țichindeal pănă la încrederea formulată în o adunare ... însemnată prin anticitatea sa, remarcabilă prin estensiunea sa și demnă de considerat prin prestanța sa", ne lipsește "un panteon, unde atleții adormiți al literaturei noastre -și afle recunoștința și remunerarea meritată, și lângă tipurile lor vedem strălucind acolo și icoanele atleților care sunt în viață și lucră încă". [1] Va fi deajuns caracterizăm numai creșterea acestei mișcări nesănătoase, și ca măsură a judecării simptomelor vom lua raportul în care scriitorii noștri pun cultura occidentală cu ... se mai aflau în părete un șir de cuie de lemn, bătute în linie dreaptă de la ușă și pănă la locul unde se întâmpla -i fie patul în acea zi. Când intra Pralea în odaie seara, pentru ca se culce, începea ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Fanta-Cella

... șerpii și broaștele... Moș Fanta scutură din cap și amuți gluma tovarășilor săi. — Ei! cimpoiul meu de cincizeci de ani a uitat râdă, ca de-l umflu îndruge Tarantella din Neapole , el plânge întruna, tovarăș trist al inimii mele. Burduful cimpoiului se umflă, ca o lighioaie ce înviază, și țiuitul lui, lung ... lui moș Fanta luminară în negura orbitelor. Fermecat de amintiri, începu spuie: "Când lumea nu era pustie și soarele răsărea de două ori, fără apuie vreodată, Fanta-Cella alerga zglobie pe creștetul golfului, mânând caprele din iarba răscoaptă a muchilor în pajiștile grase de la umbra albăstruie ... n-ai simțit focul inimii aprinzându-ți obrajii? Și n-ai întins brațele goale după închipuirile minții? — Cine m-a întristat, ca fiu mângâiată? Cine m-a mângâiat, ca -l pot dori? Și de ce mă mângâie? Și de ce doresc? Mi-e destul ce văd, ce aud, ce înțeleg, ce mă-mpresoară. Iasomia bălsămează aerul cu miros de faguri albi; soarele, în zori, șerpuiește ... coama aurie, fața i se risipea ca un fum ușurel. De două ori mânia m-a ridicat în picioare. Am întins brațele, ca ...

 

Duiliu Zamfirescu - Curgea Siretul liniștit

... a fost, Dar niciodată-o știm cînd este. O toamnă, scumpa mea suroră, Te-ai dus și tu, ca orice bine, Și noi rămas-am te plîngem Cu alți nenorociți ca mine. Eu m-am deprins de mult cu toate, Și trist, în sufletu-mi m-am strîns, Dar viața ...

 

George Coșbuc - Cântece (Coșbuc)

... George Coșbuc Cuprins 1 XXXI 2 XXXIV 3 XXXVII 4 XLII 5 XLIV 6 XLV XXXI Mama zice din Scriptură: Dacă doi prieteni ai, Vrând dai a ta avere Unuia, cărui s-o dai? Unul tace, altul cere; Cest din urmă-i prefăcut Dă-o dar cui n ... n-a cerut! Eu explic cuvântul mamei: Mamă, eu te-am priceput! Tu-mi ești dragă, tu și-o fată! Tu-mi tot ceri te sărut, Ea nu-mi cere niciodată. Și, după scriptura ta, Ghici, pe cine- săruta? XXXIV Era în noaptea Învierii, Îngenuncheatului popor I se ... Cu pluta ei ușoară Trecea-n amurgul zilei Pe Bistrița cântând. Închise între stânci, Sălbaticele ape Gemeau ca-n agonie, Albastre de mânie, Izbindu-se scape Cu vuiet și cu vaiet Închise între stânci. La cârma plutei sta Copila zâmbitoare: Mireasă-i astă fată Cu moartea cununată, Și-n stingerea ... și crește Mai uite, mai tare: Iar codrul aude, Puternicul rege Aude prin noapte Și bine-nțelege Al oștilor vuiet Din norduri pornite El vrea răscoale Puteri obosite Și-njură și urlă, Că-și simte pierirea. Și galben se face, Nu poate s-adoarmă, Nu-și află nici pace, Și ...

 

Nicolae Filimon - Schiță biografică asupra celebrului violonist Paganini

... el în primele noțiuni muzicale, îi dete de profesor pe Servetto, unul din violoniștii teatrului din Genova. Dar acest profesor, neavînd cunoștințe de ajuns ca dea elevului său o instrucțiune conformă cu marile dispozițiuni muzicale ce avea, îl recomandă lui Giacomo Costa, directorul colegiului muzical din Genova, sub a cărui direcțiune făcînd mari progrese, la 1792, în etate de opt ... și plăceri, dar daca e adevărat că amorul este un delir care curînd sau mai tîrziu piere împreună cu poeticele impresiuni ce-l înconjoară, ca dea loc raționamentului, aceasta se întîmplă și lui Paganini, căci într-o frumoasă dimineață părăsi insula Citerii, fără fie îndemnat la aceasta de vreun mentor ca junele Telemac, fiindu-i de ajuns amorul artei ca -l facă a se hotărî la aceasta. La 1816, ducatul de Lucca și Piombino se lăsase în posesiunea princepesei Eliza, sora lui Napoleon ... mai nainte avusese cele mai strălucite succese, și anunță darea unei serate muzicale. Dar în seara concertului, cînd vru iasă în avanscena teatrului ca înceapă concertul, căzură amîndouă lumînările de la pupitru pe care era pusă muzica concertului ce voia ...

 

Ion Heliade Rădulescu - În așteptarea lui 1848. Preziua. Psalm

... Și eu ca iarba mă uscai, ca paiul. Trecător sunt și m-am consumat, Doamne, M-am topit ca ceara ș-am ars în zelul -ți înalț templu. Focul mi se stinge... Tu însă, eterne, ești nemutabil, Ș-a ta memorie în secoli trece, Din generațiune la-alta ...

 

Vasile Alecsandri - Ursiții

... lână, Spălau lână și râdeau, Iar din gură-așa grăiau: Când a bate vânt de seară Prin ogorul de secară, De trei ori descântăm Ș-în fântână cătăm. Dacă-a fi ni se prindă, Om vedea ca-ntr-o oglindă De-om avea sorți cu noroc Și ursiți cu ochi de foc. Cum bătu vântul de seară Prin ogorul de secară, De trei ori au descântat, În fântână ... Ian vezi, soro, ce minune! (Zis-au fetele nebune) Dorul nostru-i împlinit... Mult e mândru la privit! Vezi tu cele umbre mute? Parcă vor ne sărute. Vezi cum brațele-și întind? Parcă vor ne cuprind! N-au sfârșit bietele fete, Și pe frunte și pe plete Nu știu cine le-a furat Câte-un dulce sărutat ... vânt pișcate Și cu ochii șoimuleți, La ochire mult semeți. Note [1] Fetele românce întrebuințează deosebite mijloace de a cunoaște ursiții ce vor avea. Unele descântă izvoarele, crezând că vor vedea în fața apei chipurile bărbaților de care au aibă parte; altele își leagă ochii în noaptea ajunului Bobotezei și merg de pun mâna pe un par din gardul casei. Dacă se întâmplă ca

 

Alexei Mateevici - Câteva colinde de Sfântul Crăciun

... spre Vithleem. Dară cine sunt? Îi Iosif cel sfânt Și Maria sfântă, Care așa cuvântă: — Iosif, mi-i greu De acest drum rău. Vină ne odihnim. Și ne umbrim. De un plop au dat Și acolo au stat, De s-au răcorit. Plopul că s-o clătinat, Umbra că s-au tras ... au odihnit, Mărul i-au umbrit, Umbra ș-au lățit, Soarele au pierit. Sfânta Maria Către măr zicea: — Mărul înflorit, fii tot rodit! crești tu în lături, sporești în roduri! Iar Iosif grăia Precistei îi spunea: — Hai ne grăbim, La sfântul Vithleem, Că iată, îi seară Și-nnoptăm prin țară. Și ei s-au sculat Și-ndată-au plecat Către Vithleem. Cu ... fetelor, Sănătatea a tuturor. III Sculați, stăpâni, nu dormiți, Că nu-i vremea de dormit, Ci-i vremea de-mpodobit. Scoală, stăpână, slujnicele, aștearnă mesele, umple păharele, Că vă vine Nașterea, O Naștere de Împărat Al lui Hristos Cel Luminat În giulgiuri înfășurat. Vine Domnul Dumnezeu Cu o ceată de ... s-au întunecat; Și de-acolo l-au luat, Groapa-n piatră i-au săpat Și acolo l-au îngropat. Grele străji i-au aruncat,

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>