Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU DE MULT
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 1381 pentru NU DE MULT.
Ion Luca Caragiale - Premiul întâi - o reminiscență din tinerețele pedagogului
... mai dinainte. Iată: D. Tiberiu este tânăr, și este un secret public în tot orașul că acest tânăr adoră-n tăcere pe grațioasa Aglaia, care nu poate să sufere pe tânărul Tiberiu, fiindcă acesta se uită foarte cruciș. De câte ori, în treacăt, îl vede aruncându-i ocheade galeșe pe sub ochelarii lui albaștri, fiindcă poartă ochelari albaștri, o apucă un fel de leșin la inimă cu dureri de cap; începe să caște, și cască, și cască și trebuie să meargă numaidecât acasă, să puie să-i descânte de deochi. La un bal de binefacere, iarna trecută, d. Bumbeș sta într-un colț al salonului și privea pe grațioasa doamna Ionescu danțând. A privit-o mult; ea a început să caște, a căscat mult, până când, în mijlocul unei figuri de cadril, a dat un țipăt năbușit, i-a venit rău, a vrut să cază, și au trebuit s-o ... o sforțare eroică, doi pași, și poftește pe tânărul să ia loc, apoi șade și ea, ștergându-se cu batista udată. Tânărul ia cu precauțiune de la spate poalele redingotei, le aduce bine în față și se așează. — De ...
Ioan Barac - Istoria preafrumosului Arghir și a preafrumoasei Elena
... la mine ?â€� Și cînd slobozea cuvîntul, Să cutrămura pămîntul, Numai cu un ochi în frunte, Și părea că-i cît un munte. Arghir tremura de frică Și nu ascundea, nimică, Ci să ruga de iertare Numărîndu-i tot ce are, Și-l întreabă de cetate : Nu știe încătrău bate ? I-au răspuns omul îndată Cu vorbă mai așezată : „Nu i-am auzit de veaste, Necum să știu unde iaste, Dar șezi pînă dimineață Că vin toți satirii față. Știu că trebuie să fie Vreunul care să știe, Și ... care, Aduce cinste mai mare ? Omul începe să facă Ca toți satirii să tacă, Zicînd : „Știu cum mi să pare Că aveți multă umblare ; Nu știți de Neagra-Cetate Unde, încătrău abate ? Nu vă întreb spre stricare Nici spre vreo supărare.â€� Nu știa cum să răspunză, Măcar cît iarbă și frunză. Iar un șchiop satir soseaște, Și numaidecît grăieaște : „Știu eu de Neagra-Cetateâ€� Dar ei : „Pre unde abate ?â€� „M-au purtat pre mine dorul Unde mi-am frînt eu piciorulâ€�. Atunci omul poruncește ... Iar șchiopul pleacă de silă. Arghir mai cu bucurie Scurtă din călătorie Bărcuri, cîmpuri, văi și dealuri Preste ape multe valuri ; Zile multe, cale lungă,
... Alecu Donici - Tunsul Tunsul de A. Veltman Traducere de Alecu Donici Întâmplare adevărată din Valahia de A.Veltman Fost-ați Dvoastră la București? Nu! Îmi pare foarte rău. Nici n-aveți gând să mergeți? Încă și mai mult îmi pare rău. Ce oraș, ce case, ce mai femei sunt în București! Acolo veți găsi ochi de Italia, profile de Grecia și sălbatică frumusețe de egipteană. De veți intra în târg despre Colentina sau Herestrău, pe ulița Podu-Mogușoaei, seara pe la opt sau nouă ceasuri, o să vă umple de mirare șirul caleștelor de Viena, hamurile strălucinde, caii de Magdeburg, arnăuții în îmbrăcăminte ce bat la ochi, boierii în bogate costumuri asiatice și cucoanele împopoțonate după jurnalul de Paris. Fugânda vedere vi s-a împrăștia în o așa pestrețire, și veți socoti că Bucureștii serbează vreo mare întâmplare. Dar nu e nimică, aceasta e zilnica îndeletnicire a românilor, carii în toată seara viețuiesc la una din asemene primblări. Ce măreață uliță e Podu ... Câte case de piatră cu două rânduri, acoperite cu fier sau cu draniță. Această uliță, prospectul Nevei de București, taie prin tot târgul; și ce nu ...
... locul vaci și boi Capre și cîrduri de oi. Melușeii aci sug, Aci într-o parte fug Și întorcînd înapoi Se mestecă între oi, Aci de maici depărtați Și la un loc adunați Joacă, sar și să aleargă, Îți pare că vor să meargă Ca o ceată de ostași Făcînd porunciții pași. Taurul de mult tăcu Și iarna ca un mut fu, Văzîndu-să-n ciurdă iară Înnoiește a sa pară Nu mugește, ci răgnește Ca leul cînd să pornește De fîn zice că-i mai pasă, Îl hrănește iarba grasă. Părul i se înnoiește, Cel vechi cade și nou crește, Armăsarul uită pleava Cînd paște ... să-nblătească, Și flămînzii să hrănească. Fericit e omul care Așa o viață are Pe el palma îl hrănește Ce mănîncă îi tignește. Are toate, nu-și impută Vremea în har petrecută. Vierii cu ce tărie Învîrtesc sapa prin vie ! Fiind de mult împărată Și vița pe pari legată. Gunoiul ce se cărase Și-ntr-un loc să descărcase, Între viță îl resfiră La rădăcini îl înșiră Și ... asudă Și mai pune multă trudă, Socotește el în sine, Vara trece, toamna vine ; Atuncea să va alege Ce-au lucrat ? ce va culege ? Să nu ...
George Coșbuc - Blăstăm de mamă
... Stau pe gândul să mă-omor, Fie-vă somnul ușor! De-altă dată blăstăma Și blăstămând cuvânta: Constantine, Constantine! Blăstămat să fii de mine! Blăstămat de mamă-ta Că ai dat pe soră-ta! Frații tăi mie-mi striga: Pe Lenuța nu o da! Tu ai dat-o, blăstămate, Pe hotară-ndepărtate; Dar te blăstăm, blăstăm greu Din tot suflețelul meu: Pământul nu te primească, Țărna nu te mai voiască, Lutu-afară te izbească, Căci de dorul Lenuței Rumpu-mi firul vieții! Astfel dânsa blăstăma Și-azi și mâini și-alaltă mâini Și zile și săptămâni. Și de multul blăstămat, Vai, blăstămul s-a legat. III Într-un amurgit de seară, Constantin ieși afară Din groapa, galben la față, Cu trup rece ca de gheață. El plângea și lăcrăma Și cu jale cuvânta: Duce-m-aș, că-s blăstămat, Dar nu pot, că-s îngropat, Duce-m-aș, că maica cere, Dar nu pot, că n-am putere; Nici am cal, nici căpeneag; N-am pe lume om cu drag, Căci oricine m-a vede S ... te-oi mai vede vrodat! Și plângând, Lena spunea Câte-a mai suferit ea: A dat sfântul Dumnezeu Multe boale și mult ...
Mihai Eminescu - Icoană și privaz
... pe genunchi. Căci mă cunosc prea bine și nu-mi vine să cred Că mă iubești pe mine tu, tu! ce eu te văd Atâta de frumoasă, atât de răpitoare, Atât  cum nu mai este o alta pe sub soare; Îți bați tu joc de mine, cu ochii mă provoci Și vrei cu al meu suflet tu numai să te joci... Ș-apoi... Merit eu oare mai mult de la un înger Decât de-a lui privire eu sufletu-mi să-mi sânger? O, bate-ți joc, copilă, ucide-mă de vrei, Zâmbirea gurei tale, un vis din ochii tăi Mai mult e pentru lume decât un trai deșert... Și încheierea vieții-mi: pe tine să te iert. Ce sunt? Un suflet moale unit c-o minte ... odat- Shakespeare. Și eu, eu sunt copilul nefericitei secte Cuprins de-adânca sete a formelor perfecte; Dar unde este dânsul cu geniu-i de foc Și eu, fire hibridă  copil făr- de noroc! Făr- de noroc? De ce dar? Au
... focul nu mult va fi stins, Curând îl vom vedea aprins. Zamfira Iubite! spune ce gândești, Sau iarăși tu acum dorești De lume mare și de târguri? Alecu Ce să doresc! tu nu poți ști, Tu nici nu-ți poți închipui A târgurilor grele juguri, Unde n-ai gustul de viață, Nici suflă ei de dimineață Ca noi un aer răcoros Cu miros de câmpii frumos. Ei a iubi se rușinează, De fire prea se depărtează, Și voia lor o târguiesc, Metalului ei se jertfesc; În aur cred, lui se închină, Și lumea lor de rău e plină. Ce să doresc, a lor mândrie? Zâmbire cu fățărnicie? A lor nebună pizmuire? A lor deșartă ... pune Femeii la a ei plecare? Alecu Dar cum mai înainte ea Pe mine tare mă iubea? Moșneagul Ascultă, eu să-ți spun de mine: Și eu în lume am iubit Mai mult pot zice decât tine, Nemăsurat fiind robit, Cunosc această pătimire Întâi țin minte eu abia. Pe Dunăre când nu avea Moscalii încă stăpânire. Pe când știam noi de sultan, Iar pașa ...
... focul nu mult va fi stins, Curând îl vom vedea aprins. Zamfira Iubite! spune ce gândești, Sau iarăși tu acum dorești De lume mare și de târguri? Alecu Ce să doresc! tu nu poți ști, Tu nici nu-ți poți închipui A târgurilor grele juguri, Unde n-ai gustul de viață, Nici suflă ei de dimineață Ca noi un aer răcoros Cu miros de câmpii frumos. Ei a iubi se rușinează, De fire prea se depărtează, Și voia lor o târguiesc, Metalului ei se jertfesc; În aur cred, lui se închină, Și lumea lor de rău e plină. Ce să doresc, a lor mândrie? Zâmbire cu fățărnicie? A lor nebună pizmuire? A lor deșartă ... pune Femeii la a ei plecare? Alecu Dar cum mai înainte ea Pe mine tare mă iubea? Moșneagul Ascultă, eu să-ți spun de mine: Și eu în lume am iubit Mai mult pot zice decât tine, Nemăsurat fiind robit, Cunosc această pătimire Întâi țin minte eu abia. Pe Dunăre când nu avea Moscalii încă stăpânire. Pe când știam noi de sultan, Iar pașa ...
Alexei Konstantinovici Tolstoi - Păcătoasa
... adâncul desfrânării Pe toți îi trage ca-ntr-o apă; De cursele destrăbălării Nici tânăr, nici bătrân nu scapă. Nu-i știe inima mustrare, Precum nu știe nici rușine, Și frumusețea de vânzare O ia pe aur orișicine... Ascultă ce vorbesc mesenii, Ea tresărind de fudulie. Și iată-n vârful petrecănii Vorbește cu obrăznicie Către-a mesenilor mulțime: „Nu m-am temut încă de nime Și nu știu ce-i stăpânitorul; Vreți? Vie-vă Învățătorul Aicea într-această vreme -- Eu nici de Dânsul nu m-oi teme!â€� IV Se varsă vinul; zgomot, tunet, Cântări și din chimvaluri sunet, Verdeață, fumuri, soare, flori... Dar iată-ntre petrecători Sosește-un ... a ei privire, Dar iată își aduce-aminte De ce-a vorbit și, cu zâmbire, Din scaun repede se scoală Cu un pahar de vin în mână Și, fără orișice sfială, Rostește, de-ngâmfare plină: „Tu ești Acel ce ne înveți De sine să ne lepădăm, Ce calea-n ceruri ne-o arăți, Pe care noi să ne-ndreptăm? Degeaba! Eu nu te mai cred, Nu ...
... adâncul desfrânării Pe toți îi trage ca-ntr-o apă; De cursele destrăbălării Nici tânăr, nici bătrân nu scapă. Nu-i știe inima mustrare, Precum nu știe nici rușine, Și frumusețea de vânzare O ia pe aur orișicine... Ascultă ce vorbesc mesenii, Ea tresărind de fudulie. Și iată-n vârful petrecănii Vorbește cu obrăznicie Către-a mesenilor mulțime: „Nu m-am temut încă de nime Și nu știu ce-i stăpânitorul; Vreți? Vie-vă Învățătorul Aicea într-această vreme -- Eu nici de Dânsul nu m-oi teme!â€� IV Se varsă vinul; zgomot, tunet, Cântări și din chimvaluri sunet, Verdeață, fumuri, soare, flori... Dar iată-ntre petrecători Sosește-un ... a ei privire, Dar iată își aduce-aminte De ce-a vorbit și, cu zâmbire, Din scaun repede se scoală Cu un pahar de vin în mână Și, fără orișice sfială, Rostește, de-ngâmfare plină: „Tu ești Acel ce ne înveți De sine să ne lepădăm, Ce calea-n ceruri ne-o arăți, Pe care noi să ne-ndreptăm? Degeaba! Eu nu te mai cred, Nu ...
... Jalnic lăcrimează Și lăcrimând tace, Căci n-are ce face. Fira mi-o vedea Și din cap dădea Și din grai grăia: Fată, draga mea! Nu știu cum, nu-i bine, Nu știu ce-i cu tine, Că tot porți bănat De te râd prin sat, Și porți jale-amară De te râd prin țară! Nu știu ce-i cu tine Că deloc nu-i bine Că oftezi mereu, Lacrimi verși din greu Și tot gemi de sună, Parcă ești nebună, Și-apoi zile întregi Tu tot vii și-alergi Și-ți tot plângi norocul Și nu-ți afli locul! Nu știu ce-aș direge, Ca să-ți dai de lege Și să fii cuminte Ca și mai-nainte! Fata răschira, Mama depăna Și iar cuvânta: Draga mamei, fată, Nu fi supărată, Nu tot suspina, Nu tot lăcrima, Că-mi faci gânduri grele, De mă-omor cu ele! Fii tu veseloasă, Căci tu ești mireasă, Ai mire, ca el, Tras prin un inel Și el ți-a adus ... Dar de-acum te las Să faci cum îți place, Fă dar ce vei face Placă-ți Ionel, Dacă-ți place el! Dar el totuși