Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OAMENI
Rezultatele 831 - 840 din aproximativ 1679 pentru OAMENI.
HOÁRDĂ , hoarde , s . f . 1. Grupare în care erau organizate popoarele nomade mongole primitive . 2. Ceată , bandă de oameni care pradă și pustiesc ; p . ext . armată cotropitoare . [ Var . : hórdă , oárdă s .
... HOIT , hoituri , s . n . 1. Cadavru intrat în descompunere ; mortăciune , stârv , leș ^1 . 2. Fig . ( Pop . ) Om
HOLOCÁUST , holocausturi , s . n . 1. ( În antichitate ) Jertfă adusă zeilor , în care animalul sacrificat era ars în întregime . 2. Ucidere ( prin ardere ) a unui foarte mare număr de oameni . [ Pr . : - ca - ust . - Var . : olocáust s .
... homeopatii , s . f . Sistem terapeutic care constă în administrarea în doze foarte mici a substanțelor care , în cantități mari , ar putea provoca unui om
HOMINÍD , hominizi , s . m . ( La pl . ) Familie de primate cuprinzând omul și precursorii săi fosili din perioada cuaternară ( Hominidae ) ; ( și la sg . ) reprezentant al acestei
... HOMÚNCULUS , homunculuși , s . m . Omuleț artificial pe care alchimiștii pretindeau că au reușit să - l fabrice ; p . ext . om
HORĂÍ , hórăi , vb . IV . Intranz . ( Reg . ; despre oameni ) A sforăi . - Hor + suf . -
... unei biserici creștine ; p . ext . serbarea patronului unei biserici . 2. ( Pop . ; în expr . ) Ce hram porți ( ori poartă ) sau ții ( ori ține ) ? = ce fel de om
HRÁNĂ , hrane , ( rar ) s . f . Tot ceea ce servește la nutriția omului , a animalelor sau a plantelor ; nutriment ; p . restr . mâncare ,
HRÍȘCĂ s . f . Plantă erbacee meliferă , cu frunze triunghiulare , cu flori roz , roșii sau albe și cu semințe mici , lunguiețe și negricioase ( Fagopyrum esculentum ) ; p . ext . ( colectiv ) semințele acestei plante , care se folosesc pentru hrana oamenilor și a
IDEÁL , - Ă , ideali , - e , adj . , IDEÁL , idealuri , s . n . 1. Adj . Care atinge perfecțiunea ; perfect , desăvârșit . 2. Adj . Care ține de domeniul ideilor , privitor la gândire ; care există numai în mintea , în închipuirea omului ; spiritual , imaterial . 3. S . n . Scopul suprem spre care se îndreaptă în mod conștient și metodic năzuințele și activitatea creatoare umană în toate domeniile ei , gradul cel mai înalt și mai greu de ajuns al perfecțiunii într - o direcție . [ Pr . : - de -