Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OAMENI

 Rezultatele 811 - 820 din aproximativ 1679 pentru OAMENI.

GRUPĂ

GRÚPĂ , grupe , s . f . 1. Colectiv restrâns de oameni , subordonat unei forme organizatorice mai largi . 2. Subdiviziune ( în științe ) care cuprinde elemente cu trăsături

 

GUȘĂ

GÚȘĂ , guși , s . f . 1. ( La păsări ) Porțiune mai dilatată , în formă de pungă , a esofagului , în care alimentele stau câtva timp înainte de a trece în stomac . 2. ( La animalele amfibii ) Pielea de sub maxilarul inferior , care ajută , împreună cu mușchii respectivi , la respirație . 3. ( La oameni ) Umflătură patologică formată în partea anterioară a gâtului prin mărirea glandei tiroide ; boală care provoacă această umflătură . 4. Cută de grăsime care atârnă sub bărbie la unele persoane . 5. ( Fam . ) Gât . 6. Partea de sub gât a unei blăni sau a unei piei . 7. ( În sintagma ) Gușă de conductă = cută care se formează uneori la curbarea unei

 

GURĂ

GÚRĂ , guri , s . f . I. 1. Cavitate din partea anterioară ( și inferioară ) a capului oamenilor și animalelor , prin care alimentele sunt introduse în organism ; p . restr . buzele și deschizătura dintre ele ; buze . 2. Gura ( I 1 ) considerată ca organ cu care cineva se hrănește . 3. Gura ( I 1 ) considerată ca organ al vorbirii ; cloanță . 4. Gura ( I 1 ) considerată ca organ al cântării . II. Deschizătură a unui obiect , a unei încăperi etc . , prin care intră , se introduce , se varsă , iese etc . ceva , prin care se stabilește o comunicație etc . Gura vasului . Gura cămășii . Gură de canal . Gura

 

GURALIV

... GURALÍV , - Ă , guralivi , - e , adj . , s . m . și f . ( Om

 

GUREȘ

GÚREȘ , - Ă , gureși , - e , adj . ( Despre oameni ) Guraliv ; ( despre păsări ) care ciripește mult ( și vesel ) . - Gură + suf . -

 

HÂRÂITURĂ

... HÂRÂITÚRĂ , hârâituri , s . f . 1. Hârâială ; vorbire răgușită , însoțită de o respirație greoaie , de om

 

HĂITAȘ

... HĂITÁȘ^2 , hăitași , s . m . Om care , făcând gălăgie mare , stârnește vânatul din ascunzători și îl gonește spre vânători ; gonaci , gonaș , bătăiaș , hăitar , crainic ( 3 ) . - Haită + suf . - aș . HĂITÁȘ^1 , hăitașe ...

 

HĂTĂLĂU

... HĂTĂLĂU , hătălăi , s . m . ( Reg . ; peior . ) Om

 

HĂULI

HĂULÍ , hăulesc , vb . IV . Intranz . ( Despre oameni ) A chiui (

 

HAIDAMAC

... HAIDAMÁC , haidamaci , s . m . ( Fam . ) 1. Derbedeu , bătăuș , tâlhar , haidău ( 2 ) . 2. Om

 

HAIDUC

... HAIDÚC , haiduci , s . m . 1. Om care , răzvrătindu - se împotriva asupririi , își părăsea casa și trăia în păduri , singur sau în cete , jefuind pe bogați și ajutând pe săraci ; haramin . 2 ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>