Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OAMENI
Rezultatele 751 - 760 din aproximativ 1679 pentru OAMENI.
FRUMÓS , - OÁSĂ , frumoși , - oase , adj . , adv . , s . n . I. Adj . 1. ( Adesea substantivat ; despre ființe și părți ale lor , despre lucruri din natură , obiecte , opere de artă etc . ) Care place pentru armonia liniilor , mișcărilor , culorilor etc . ; care are valoare estetică ; estetic . 2. Care place , care trezește admirația din punct de vedere moral . 3. ( Despre timp ) Senin , calm ( din punctul de vedere al stării atmosferice ) . 4. ( Despre lucruri sau fapte ) Important , considerabil , remarcabil . II. Adv . 1. În mod plăcut , armonios , estetic . 2. Potrivit , bine ; așa cum se cuvine . III. S . n . Categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însușirea omului de a simți emoție în fața operelor de artă , a fenomenelor și a obiectelor naturii etc . și care are ca izvor obiectiv dispoziția simetrică a părților obiectelor , îmbinarea specifică a culorilor , armonia sunetelor
FRÚNTE , frunți , s . f . 1. ( La oameni ) Partea superioară a feței , formată din osul frontal , cuprinsă între sprâncene și păr și mărginită lateral de tâmple ; ( la animale ) partea dinainte a capului , imediat deasupra ochilor . 2. Cap ; față , chip . 3. Fig . ( Adesea articulat ) Tot ce e mai bun , mai ales , mai de seamă , ceea ce e de calitate superioară ; persoană care se distinge , care se relevă primul ( dintre
FURIÓS , - OÁSĂ , furioși , - oase , adj . ( Despre oameni și animale și despre manifestările lor ) Cuprins de furie ,
FURNICÁR^2 , furnicari , s . m . 1. ( Ornit . ) Albinărel . 2. Mamifer din America de Sud , cu capul lung și îngust , cu botul ascuțit , cu limba lungă și cleioasă , care se hrănește cu furnici ( Myrmecophaga jubata ) . - Furnică + suf . - ar . FURNICÁR^1 , furnicare , s . n . 1. Ridicătură mică de pământ care adăpostește o colonie de furnici ; mușuroi . 2. Fig . Mulțime ( de oameni ) care
... GÂDILÍCI s . n . A avea gâdilici la limbă , ( Pop . și fam . ; în expr . ) se spune despre un om
GÂDILICIÓS , - OÁSĂ , gâdilicioși , - oase , adj . ( Pop . și fam . ; despre oameni ) Care se gâdilă ușor . - Gâdili + suf . -
... GÂLCEVITÓR , - OÁRE , gâlcevitori , - oare , adj . , s . m . și f . ( Pop . ) ( Om
GÂNGĂVEÁLĂ , gângăveli , s . f . Faptul de a ( se ) gângăvi ; defect de vorbire al omului gângav ; gângăvie , bâlbâială . - Gângăvi + suf . -
GÂNGĂVÍE , gângăvii , s . f . Defect de vorbire al omului gângav ; gângăveală . - Gângav + suf . -
GÂRBIȚĂ , gârbițe , s . f . 1. ( Pop . ; la animale ) Greabăn , grumaz ; ( la oameni ) ceafă . 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită cu solzi și cu flori mari , violete ( Limodorum
GÂRBOV , - Ă , gârbovi , - e , adj . ( Despre oameni ) Care are spinarea încovoiată ( de bătrânețe ) ;