Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ELECTROMAGNETIC

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 83 pentru ELECTROMAGNETIC.

RADIOACTIVITATE

RADIOACTIVITÁTE s . f . 1. Proprietate a unor elemente cu atomii grei ( radiu , uraniu etc . ) de a emite , prin dezagregare spontană , unele radiații corpusculare ( și radiații electromagnetice ) . 2. Disciplină care studiază aceste proprietăți și elemente care țin de ele . [ Pr . : - di -

 

RADIOCOMANDĂ

RADIOCOMÁNDĂ , radiocomenzi , s . f . Telecomandă realizată cu ajutorul undelor electromagnetice . [ Pr . : - di -

 

RADIOCONDUCTOR

RADIOCONDUCTÓR , radioconductoare , s . n . Corp care devine conducător de electricitate sub influența undelor electromagnetice . [ Pr . : - di -

 

RADIODIFUZIUNE

RADIODIFUZIÚNE , radiodifuziuni , s . f . Radiocomunicație unilaterală care constă în transmiterea sistematică prin unde electromagnetice neghidate a unui program ( sonor și vizual ) destinat recepției

 

RADIOELECTRICITATE

RADIOELECTRICITÁTE s . f . Parte a fizicii care studiază oscilațiile de înaltă frecvență și undele electromagnetice , precum și aplicațiile acestora în radiocomunicații , în radiolocație etc . [ Pr . : - di -

 

RADIOEMIȚĂTOR

RADIOEMIȚĂTÓR , radioemițătoare , s . n . Instalație cu ajutorul căreia se produc unde electromagnetice folosite la radiocomunicații ; emițător radio ^1 . [ Pr . : - di - o - ] - Radio ^1 - + emițător ( după fr . radio -

 

RADIOEMISIUNE

RADIOEMISIÚNE , radioemisiuni , s . f . 1. Producere a undelor electromagnetice în scopul realizării unei radiocomunicații . 2. Emisiune radiofonică cu ajutorul căreia se transmit știri , programe culturale etc . [ Pr . : - di - o - e - mi - si - u - . - Var . : radioemísie s .

 

RADIOFIZICĂ

RADIOFÍZICĂ s . f . Disciplină care studiază producerea și propagarea undelor electromagnetice , influența stării atmosferei asupra acestora etc . constituind baza fizică a radiotehnicii . [ Pr . : - di -

 

RADIOFONIE

RADIOFONÍE s . f . Sistem special de transmitere și de recepționare a mesajelor sonore prin unde electromagnetice . [ Pr . : - di -

 

RADIOFRECVENȚĂ

RADIOFRECVÉNȚĂ , radiofrecvențe , s . f . Frecvență a unei oscilații sau a unei unde electromagnetice , folosită în radiocomunicații . [ Pr . : - di -

 

RADIOLOCAȚIE

RADIOLOCÁȚIE , radiolocații , s . f . Detectarea și determinarea poziției unui obiect ( în mișcare ) față de un reper , cu ajutorul unor fascicule de unde electromagnetice emise , și transformarea acestora în semnale vizibile după reflectarea lor de către obiectul detectat . [ Pr . : - di -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>