Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru 2

 Rezultatele 3581 - 3590 din aproximativ 14398 pentru 2.

ATMOSFERĂ

... ATMOSFÉRĂ , atmosfere , ( 3 ) s . f . 1. Înveliș gazos care înconjoară pământul ; aer ; spec . aer pe care îl respiră cineva . 2. Masă de gaze și de vapori aflată într - un spațiu în care au loc reacții chimice . 3. Unitate de măsură a presiunii gazelor ...

 

ATOM

... ATÓM , atomi , s . m . 1. Cea mai mică parte dintr - un element chimic care mai păstrează însușirile chimice ale elementului respectiv . 2

 

ATOMISM

... ATOMÍSM s . n . 1. Concepție materialist - mecanicistă care considera că materia este formată din atomi indivizibili . 2

 

ATOMIST

... ATOMÍST , - Ă , atomiști , - ste , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care aparține atomismului , care se referă la atomism . 2

 

ATON

... ATÓN , - Ă , atoni , - e , adj . 1. ( Despre țesuturi ) Care suferă de atonie ; atonic . 2

 

ATRĂGĂTOR

... ATRĂGĂTÓR , - OÁRE , atrăgători , - oare , adj . Care atrage ( 2

 

ATRACȚIE

... ATRÁCȚIE , atracții , s . f . 1. Forță ( gravitațională , electrică , magnetică etc . ) care tinde să apropie corpurile între care se exercită . 2. Înclinare puternică pe care o ființă o simte pentru alta sau pentru ceva , imbold de a te apropia de cineva sau de ceva ...

 

ATRIBUI

... ATRIBUÍ , atríbui , vb . IV . Tranz . 1. A da , a acorda , a conferi . 2

 

ATRIBUT

... ATRIBÚT , atribute , s . n . 1. Însușire ( esențială ) a unui obiect . 2

 

ATRIBUTIV

... ATRIBUTÍV , - Ă , atributivi , - e , adj . Care are funcție de atribut ( 2

 

ATRIUM

... ÁTRIUM s . n . 1. Curte interioară a caselor romane , de obicei înconjurată de un portic acoperit . 2

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>