Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru 2

 Rezultatele 3461 - 3470 din aproximativ 14398 pentru 2.

ARMĂ

... ÁRMĂ , arme , s . f . 1. Obiect , unealtă , aparat , mașină care servește în lupta împotriva inamicului , la vânat , în unele probe sportive etc . 2. ( La pl . ) Armament . 3. ( În sintagma ) Armă ecologică = nume generic dat metodelor și tehnicilor de război destinate modificării condițiilor normale ale mediului înconjurător al inamicului ...

 

ARMĂTURĂ

... ARMĂTÚRĂ , armături , s . f . 1. Totalitatea barelor metalice prinse între ele care întăresc o construcție ( de beton armat ) . 2. Totalitatea pieselor metalice ale unei instalații alcătuite din țevi sau conducte . 3. Totalitatea aparatelor și dispozitivelor de comandă , de control , de siguranță etc . , montate la ...

 

ARMA

... ARMÁ , armez , vb . I . Tranz . 1. A pune mecanismul unei arme ( de foc ) în poziția imediat precedentă descărcării ei . 2. A dota cu armătură o piesă sau un element de construcție din beton pentru a le mări rezistența . 3. A ...

 

ARMAȘ

... în Țara Românească și Moldova ) Dregător domnesc , însărcinat cu paza temnițelor , cu aplicarea pedepselor corporale și cu aducerea la îndeplinire a pedepselor capitale . 2. ( În sintagma ) De - a armașul = numele unui joc de copii în care un participant aplică celorlalți lovituri la palmă cu o batistă înnodată ...

 

ARMAN

... ARMÁN , armane , s . n . ( Reg . ) 1. Arie ^1 ( 1 ) . 2

 

ARMAT

... ARMÁT , - Ă , armați , - te , adj . 1. ( Despre conflicte ) Însoțit de acțiuni militare , de ciocniri războinice . Insurecție armată . 2

 

ARMATĂ

... ARMÁTĂ , armate s . f . 1. Totalitatea forțelor militare ale unui stat ; oaste , oștire , armie . 2

 

ARMEAN

... m . pl . ) Populație de limbă indo - europeană , stabilită mai ales în regiunea dintre munții Caucaz și Taurus ; ( și la sg . ) persoană care aparține acestei populații . 2

 

ARMENESC

... ARMENÉSC , - EASCĂ , armenești , adj . , s . f . art . 1. Adj . Armean . 2

 

ARMONIC

... ARMÓNIC , - Ă , armonici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Bazat pe principiile armoniei ^1 . 2. S . f . ( Fiz . ) Vibrație care însoțește vibrația fundamentală de același tip și care se produce cu o frecvență egală cu un multiplu întreg al frecvenței ...

 

ARMONICĂ

... ARMÓNICĂ , armonici , s . f . Acordeon de dimensiuni mai reduse , acționat prin intermediul butoanelor ; ( reg . ) armonie ^2

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>