Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru 2

 Rezultatele 2311 - 2320 din aproximativ 14398 pentru 2.

ÎNȚELEGE

... a avea o idee clară și exactă despre un lucru , a pătrunde , a cuprinde cu mintea ; a pricepe . 2. Refl . recipr . A ajunge la învoială , a cădea de acord , a se împăca , a conveni cu cineva ...

 

ÎNȚELEGERE

... ÎNȚELÉGERE , înțelegeri , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) înțelege și rezultatul ei . 2

 

ÎNȚELENI

... pământ , la pers . 3 ) A se întări , a se preface în țelină ( prin necultivare , prin uscare în timp de secetă etc . ) 2. Tranz . și refl . A lăsa sau a sta în nemișcare , în inactivitate ; a ( se ) înțepeni , a ( se ...

 

ÎNȚELENIT

... ÎNȚELENÍT , - Ă , înțeleniți , - te , adj . 1. ( Despre pământ ) Întărit , uscat din cauza secetei sau a necultivării . 2

 

ÎNȚELEPT

... ÎNȚELÉPT , - EÁPTĂ , înțelepți , - te , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Care este înzestrat cu înțelepciune , care are mintea clară ; cuminte , deștept . 2

 

ÎNȚELES

... ÎNȚELÉS^2 , înțelesuri , s . n . Semnificație ( a unui lucru , a unei vorbe , a unui gest etc . ) ; sens , tâlc , noimă . V. înțelege ...

 

ÎNȚEPĂTOR

... ÎNȚEPĂTÓR , - OÁRE , înțepători , - oare , adj . 1. Care înțeapă ( 1 ) ; care produce o senzație dureroasă ca de înțepătură . 2

 

ÎNȚEPĂTURĂ

... ÎNȚEPĂTÚRĂ , înțepături , s . f . 1. Înțepare ; efectul produs de o înțepare ; locul unde s - a produs aceasta ; furnicătură , împunsătură . 2

 

ÎNȚEPA

... 1. Tranz . și refl . A ( se ) împunge ușor cu un ac , cu un ghimpe , cu o țeapă , cu orice obiect cu vârf ascuțit . 2. Tranz . Fig . A face aluzii răutăcioase la adresa cuiva ; a ironiza . 3. Tranz . ( Înv . ) A trage în țeapă . - În ...

 

ÎNȚEPENI

... țeapăn , a nu - și mai putea mișca membrele , a rămâne imobil , rigid , inert ; a încremeni , a înlemni . 2. Tranz . și refl . A ( se ) prinde bine în ceva ; a ( se ) fixa . 3. Tranz . A face ca un obiect ...

 

ÎNȚEPENIT

... ÎNȚEPENÍT , - Ă , înțepeniți , - te , adj . 1. Care este sau a devenit țeapăn ; încremenit ; inert . 2

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>