Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru 2
Rezultatele 2231 - 2240 din aproximativ 14398 pentru 2.
... și tranz . A deveni sau a face să devină bogat ; a ( se ) înavuți , a ( se ) în stări . 2. Tranz . și refl . A ( se ) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual , a face să devină sau a deveni ...
... ÎMBOGĂȚÍT , - Ă , îmbogățiți , - te , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Care a acumulat bogății ; bogat . 2
... cu nuiaua sau , p . ext . , a lovi un animal cu bățul , cu nuiaua spre a - l îndemna la mers , la tras . 2. Tranz . Fig . A îndemna , a împinge pe cineva la o acțiune ; a stimula . 3. Refl . recipr . și tranz . A ...
... ÎMBOLDITÓR , - OÁRE , îmbolditori , - oare , adj . ( Rar ) 1. Care îmboldește , îndeamnă , stimulează la acțiune . 2
... refl . recipr . A ( se ) cuprinde , a ( se ) înlănțui cu brațele , a ( se ) strânge în brațe ( în semn de afecțiune ) . 2. Tranz . Fig . A cuprinde dintr - o aruncătură de ochi . 3. Tranz . Fig . A - și însuși o idee , o doctrină , o concepție ...
... ÎMBRĂCĂMÍNTE s . f . 1. Totalitatea obiectelor care îmbracă corpul omenesc ( exceptând încălțămintea ) ; veșminte , haine , straie . 2. Hârtie , material plastic etc . cu care sunt învelite copertele unui caiet , ale unei cărți etc . 3. Strat de material cu care se acoperă o piesă ...
... ÎMBRĂCÁ , îmbrác , vb . I . Refl . și tranz . 1. A ( - și ) acoperi corpul cu veșminte . 2
... ÎMBRĂCÁT^2 , - Ă , îmbrăcați , - te , adj . ( Despre oameni ) Cu trupul acoperit de haine ; înveșmântat . - V. îmbrăca . ÎMBRĂCÁT^1 s . n . Faptul de a ( se ) îmbrăca ...
... ÎMBROBODÍ , îmbrobodesc , vb . IV . 1. Tranz . și refl . A ( - și ) acoperi capul cu o broboadă , cu o basma etc . 2. Tranz . Fig . ( Fam . ) A convinge pe cineva să accepte realitățile așa cum îi sunt înfățișate , împiedicându - l să vadă adevăratul lor aspect . - În ...
... ÎMBUCĂTÚRĂ , îmbucături , s . f . 1. Cantitate dintr - un aliment care poate fi vârâtă o dată în gură ; înghițitură , dumicat ; p . ext . mâncare ; bucătură . 2. Loc de asamblare a două țevi , două burlane etc . , a unui știft care intră în locașul său etc . - Îmbuca + suf . - ătură ...
... A vârî în gură ceva de mâncare ; a mânca ( în pripă , ce se nimerește ) ; a înghiți ceva dintr - o dată . 2