Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FOLOSI
Rezultatele 2081 - 2090 din aproximativ 2235 pentru FOLOSI.
TÓRIU s . n . Element chimic radioactiv , cu aspect asemănător cu cel al platinei , folosit la fabricarea sitelor pentru lămpile de iluminat cu gaz aerian , pentru activarea filamentelor tuburilor electronice , drept combustibil nuclear
TORSIOGRÁF , torsiografe , s . n . Aparat folosit pentru măsurarea și înregistrarea grafică a deformațiilor barelor încercate la răsucire . [ Pr . : - si -
TORSIOMÉTRU , torsiometre , s . n . Aparat folosit în industria textilă pentru a determina numărul posibil de răsuciri pe o anumită lungime a firului . [ Pr . : - si -
TOVĂLÁȘ , tovălașuri , s . n . Toval ( 1 ) mai subțire ( folosit la căptușitul obiectelor de piele ) . - Toval + suf . -
TOVÁRĂȘ , - Ă , tovarăși , - e , s . m . și f . 1. Persoană considerată în raport cu alta , de care este legată prin viața sau prin activitatea dusă în comun sau prin lupta pentru aceeași cauză . 2. Termen folosit între comuniști când se adresează unul altuia sau când vorbesc despre un al treilea . 3. Epitet dat unei ființe , de obicei animal , care însoțește pe cineva ( în mod constant ) ; ființă credincioasă cuiva . 4. Asociat , părtaș ( într - o afacere ) . 5. S . f . art . ( Fam . , ieșit din uz ) Educatoare , învățătoare sau dirigintă în școala
... TOXICOMANÍE , toxicomanii , s . f . Obișnuință morbidă de a folosi
TRĂGĂTÓR , - OÁRE , trăgători , - oare , adj . , subst . I. Adj . ( Despre vite ) Care efectuează o tracțiune ; de muncă , de povară . II. S . m . și f . 1. Persoană care trage ceva . 2. Persoană ( în special ostaș ) care trage cu o armă de foc ; trăgaci ( 2 ) . 3. Persoană care emite o trată . III. S . f . 1. Fiecare dintre cele două curele care leagă scările de șa . 2. Un fel de scăunel cu o deschizătură în care se bagă călcâiul cizmei , spre a o descălța . IV. S . n . Instrument de desen folosit la trasarea cu tuș a liniilor . - Trage + suf . -
TRĂSÚRĂ , trăsuri , s . f . 1. Vehicul pe patru roți , cu arcuri , tras de cai și folosit la transportul persoanelor . 2. ( Astron . ; pop . ; art . ) Constelația Vizitiul . 3. ( Înv . ) Linie a feței ; trăsătură ( 1 ) . 4. ( Înv . ) Linie de hotar între două proprietăți . 5. ( Rar ; în sintagma ) Trăsură de unire = liniuță de unire . - Tras + suf . -
TRACTÓR , tractoare , s . n . Autovehicul cu mare putere de tracțiune folosit , în agricultură și în industrie , pentru a remorca diverse unelte , mașini sau vehicule ; p . ext . autovehiculul definit mai sus , împreună cu unealta pe care o
TRADUCTÓR , traductoare , s . n . Dispozitiv , sistem tehnic care stabilește o corespondență între valorile unei mărimi specifice acestui sistem și valorile unei mărimi de altă natură , specifice altui sistem , utilizat în tehnică , electricitate și telecomunicații ; spec . aparat folosit în telegrafie pentru a traduce combinațiile de semnale electrice primite în caracterele tipografice
TRAFORÉTĂ , traforete , s . f . Șablon de trasare folosit în industria confecțiilor , la