Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OAMENI

 Rezultatele 201 - 210 din aproximativ 1679 pentru OAMENI.

ZBANGHIU

ZBANGHÍU , - ÍE , zbanghii , adj . 1. ( Despre ochi ; p . ext . despre oameni ) Sașiu . 2. ( Despre oameni și despre manifestările lor ) Neastâmpărat , flușturatic , zvăpăiat ; aiurit . [ Var . : spanchíu , - íe , șpanchíu , - íe

 

ZVON

... ZVON , zvonuri , s . n . 1. Știre , veste ( care circulă din om în om ) ; p . ext . informație neîntemeiată , care nu a fost verificată ( și uneori tendențioasă ) . 2. Rumoare produsă de glasuri , de activitatea sau de mișcarea unei ...

 

ÎMBLÂNZIT

ÎMBLÂNZÍT , - Ă , îmblânziți , - te , adj . ( Despre animale ) Deprins să se supună omului și să trăiască în apropierea lui ; domesticit . - V.

 

ÎMBRĂCAT

ÎMBRĂCÁT^2 , - Ă , îmbrăcați , - te , adj . ( Despre oameni ) Cu trupul acoperit de haine ; înveșmântat . - V. îmbrăca . ÎMBRĂCÁT^1 s . n . Faptul de a ( se ) îmbrăca ; îmbrăcare . - V.

 

ÎMBROBODIT

ÎMBROBODÍT^2 , - Ă , îmbrobodiți , - te , adj . ( Despre oameni ) 1. Cu capul acoperit cu o broboadă , cu o basma etc . 2. Fig . ( Fam . ) Amăgit , înșelat , păcălit . - V. îmbrobodi . ÎMBROBODÍT^1 s . n . Îmbrobodire . - V.

 

ÎMBUIBARE

... ÎMBUIBÁRE s . f . Acțiunea de a ( se ) îmbuiba și rezultatul ei ; stare de om

 

ÎMBUJORA

ÎMBUJORÁ , îmbujorez , vb . I . Refl . ( Despre obraji ) A se înroși , a se aprinde ( ca un bujor ) ; ( despre oameni ) a se înroși la

 

ÎMBUJORAT

ÎMBUJORÁT , - Ă , îmbujorați , - te , adj . ( Despre obraji ) Roșu , aprins ( ca bujorul ) ; ( despre oameni ) care are obrajii roșii ; aprins ^2 . - V.

 

ÎMBULZEALĂ

ÎMBULZEÁLĂ , îmbulzeli , s . f . Îngrămădire de oameni ( rar , de obiecte ) ; înghesuială ; aglomerație . - Îmbulzi + suf . -

 

ÎMPLETICI

ÎMPLETICÍ , împleticesc , vb . IV . Refl . 1. ( Despre picioare ) A se lovi , a se împiedica unul de altul în mers ; ( despre oameni ) a merge clătinându - se , împiedicându - se . 2. A se amesteca , a se încurca , a se

 

ÎMPLETICIT

ÎMPLETICÍT , - Ă , împleticiți , - te , adj . 1. ( Despre picioare , despre pas sau despre mers ) Împiedicat , poticnit ; ( despre oameni ) care merge șovăind , clătinându - se . 2. Amestecat , încurcat ,

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>