Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ROMÂNESC
Rezultatele 191 - 200 din aproximativ 203 pentru ROMÂNESC.
VĂTÁF , vătafi , s . m . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească și Moldova ) Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire ; logofăt . 2. Conducător al unui anumit grup de curteni , de slujbași sau de oșteni ai domniei . 3. P . gener . Persoană având sub ordinele sale un anumit număr de oameni ; conducător ,
VEL adj . invar . ( Preceda un titlu sau un rang boieresc în evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Mare . Vel
VELÍT , veliți , adj . ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Care ocupa primul loc în ierarhia boierilor ; de rangul întâi ; mare . - Vel + suf . -
VENETÍC , - Ă , venetici , - ce , subst . I. S . m . și f . ( Adesea peior . ) Persoană venită undeva din alte locuri și considerată străină în locul unde s - a stabilit . II. S . m . Veche monedă venețiană din aur , care a circulat în trecut și în tările
VERZIȘÓR , - OÁRĂ , verzișori , - oare , adj . , s . m . 1. Adj . Diminutiv al lui verde . 2. S . m . Ostaș ( cu uniformă de culoare verde ) din vechea cavalerie românească . - Verde + suf . -
VINĂRÍCI , vinăriciuri , s . n . ( În evul mediu , în Țara Românească ) Dijmă în vin , reprezentând a zecea parte din recoltă , care se plătea în trecut domniei ; vinărit . - Vin + suf . -
VISTIÉR , vistieri , s . m . ( În evul mediu , în țările românești ) Titlu dat marelui dregător care avea în sarcina sa administrarea financiară a țării și a vistieriei statului ; persoană care purta acest titlu ; vistiernic . [ Pr . : - ti -
VITEÁZ , - Ă , viteji , - ze , adj . , s . m . 1. Adj . ( Adesea substantivat ) Care dă dovadă de curaj în luptă ; p . gener . îndrăzneț , dârz , curajos . 2. S . m . ( La pl . ; în evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Stăpân de pământ care primea din partea domnului unele sarcini militare
VÓDĂ s . m . Titlu dat domnilor țărilor românești , adăugat de obicei după numele lor ; domnitor ; p . ext . principe , rege ; persoană care avea acest
VOIEVÓD , voievozi , s . m . 1. ( În evul mediu ) Titlu dat domnilor Moldovei și Țării Românești , precum și guvernatorului Transilvaniei ( până în 1571 ) , domn , vodă ; p . ext . principe ; persoană care avea acest titlu . 2. ( Înv . ) Comandant de oaste ; căpitan . 3. Mai - marele unei cetăți , al unui ținut ; guvernator ; p . ext . boier de rang mare . 4. Căpetenie a unei cete sau a unui sălaș de țigani . [ Var . : voivód s .
VÓRNIC , vornici , s . m . 1. ( În evul mediu , în țările românești ) Mare dregător la curtea domnească , însărcinat cu supravegherea curții , cu conducerea treburilor interne ale țării , având și atribuții judecătorești . 2. ( Înv . ) Primar al unui sat sau al unui târg . 3. Vornicel (