Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MATERIE

 Rezultatele 181 - 190 din aproximativ 274 pentru MATERIE.

PARADOSI

... PARADOSÍ , paradosesc , vb . IV . Tranz . ( Înv . ) A preda o materie

 

PARAFINĂ

... hidrocarburi saturate obținute la distilarea țițeiului sau a cărbunilor și întrebuințată la fabricarea lumânărilor , la impregnarea hârtiei și a țesăturilor , ca materie

 

PARTICULĂ

... PARTÍCULĂ , particule , s . f . 1. Parte foarte mică dintr - o substanță , dintr - o materie . 2. ( Lingv . ) Afix sau alt element invariabil atașat la un cuvânt ; termen generic pentru diverse cuvinte cu corp fonetic redus , mai ales pentru părți de ...

 

PASTĂ

... PÁSTĂ , paste , s . f . Materie

 

PATĂ

... PÁTĂ , pete , s . f . 1. Urmă lăsată pe suprafața unui obiect de un corp gras , de o materie colorată , de murdărie etc . , suprafață pe care se întinde o astfel de urmă ; substanță care a lăsat această urmă . 2. Porțiune pe corpul ...

 

PENETRABIL

... penetrabili , - e , adj . Care poate fi străbătut ( cu ușurință ) de ceva , care lasă să treacă prin sine sau poate primi în sine un corp , o materie

 

PETROL

... verzui , cu miros specific , formată dintr - un amestec natural de hidrocarburi și de alți compuși organici , care se extrage din pământ și care servește drept materie

 

PICĂȚEA

... pe o țesătură de altă culoare ; ( și la sg . ) fiecare dintre aceste elemente ale desenului . 2. ( Pop . ) Picătură ( 1 ) mică dintr - un lichid , dintr - o materie

 

PICA

... pop . ) A cădea de la o oarecare înălțime . 2. Tranz . ( Înv . și pop . ) A face să cadă în picături ( un lichid , o materie topită ) . 3. Intranz . ( Fam . ) A intra în posesiunea unui lucru , a dobândi ceva în mod întâmplător ; a câștiga ceva ...

 

PICUȘ

PICÚȘ , picușuri , s . n . I. ( Pop . ) 1. Piculeț . 2. Masă lichidă sau solidificată formată prin picurarea unui lichid sau prin curgerea , picătură cu picătură , a unei materii topite . II. ( Fam . ) Câștig mic și întâmplător ( de obicei ilicit ) . - Pic ^1 + suf . -

 

PIRIDINĂ

PIRIDÍNĂ , piridine , s . f . Substanță organică aromatică , lichidă , incoloră , toxică , solubilă în apă , în alcool și în eter , cu miros caracteristic neplăcut , folosită la fabricarea unor medicamemte , a unor materii colorante

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>