Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MAREA
Rezultatele 1701 - 1710 din aproximativ 2008 pentru MAREA.
... SLUȚENIE , sluțenii , s . f . Faptul de a fi slut ; schilodeală , infirmitate , diformitate ; p . ext . urâțenie mare
SMOG s . n . Ceață deasă , amestecată cu fum și cu praf industrial , formată în regiunile industrializate sau în marile orașe , cu efecte dăunătoare asupra sănătății
SMÚLGE , smulg , vb . III . 1. Tranz . A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află . 2. Tranz . Fig . A obține ceva cu mari eforturi ; a lua cu forța . 3. Tranz . și refl . A ( se ) da la o parte , a ( se ) îndepărta , a ( se ) retrage cu o mișcare bruscă . 4. Tranz . și refl . A ( se ) despărți , a ( se ) dezlipi . [ Perf . s . smulséi , part . smuls și ( înv . și reg . )
... SNOP , snopi , s . m . 1. Legătură mare făcută din mănunchiuri de cereale păioase ( secerate ) . 2. Grup de lucruri de același fel care formează un mănunchi , o legătură . 3. Schije , alice sau gloanțe ...
... SOBÓR , soboare , s . n . 1. ( Înv . ) Adunare , întrunire , consfătuire ; sfat . 2. Slujbă religioasă ortodoxă oficiată de un număr mare
SÓCLU , socluri , s . n . 1. Suport sau postament ( din piatră ) care susține o coloană , o statuie etc . 2. Partea de metal a unui bec electric care se fixează în dulie . 3. ( Geogr . ; în sintagma ) Soclu continental = zonă a uscatului , afundată cu pantă lină sub apele mării , până la adâncimea de 200 de
... SODÓM s . n . ( Pop . ) Mulțime , sumedenie ( de oameni , de animale ) ; cantitate mare
SOFFIÓNI s . m . pl . ( Geol . ) Izvoare externe și vapori de apă emanați la temperaturi înalte și la presiuni mari . [ Pr . : - fi -
SÓLĂ^2 , sole , s . f . Nume dat mai multor specii de pești marini plați , ovali , acoperiți cu solzi fini , care trăiesc pe fundul nisipos al mărilor , la mică adâncime ( Solea ) . SÓLĂ^1 , sole , s . f . Porțiune de teren cultivată cu aceeași plantă , în cadrul unui
... SOLITÁR , - Ă , solitari , - e , adj . , s . n . 1. Adj . Care se găsește singur ; izolat , singuratic . 2. S . n . Piatră prețioasă ( în special diamant de mare
... SOLSTÍȚIU , solstiții , s . n . Fiecare dintre cele două momente ale anului când Soarele se află la cea mai mare înălțime față de ecuator ; datele calendaristice corespunzătoare acestor momente ( 21 iunie și 22 decembrie ) , marcând ziua cea mai lungă sau cea mai scurtă din an ...