Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OAMENI

 Rezultatele 171 - 180 din aproximativ 1679 pentru OAMENI.

SAMAVOLNIC

SAMAVÓLNIC , - Ă , samavolnici , - ce , adj . ( Despre oameni ) Care procedează după bunul lui plac , nesocotind și încălcând voința și drepturile altora ; ( despre acțiunile oamenilor ) făcut după bunul plac personal ; arbitrar ,

 

SAPIENT

... SAPIÉNT , - Ă , sapienți , - te , adj . , s . m . și f . ( Livr . ) ( Om ) plin de înțelepciune ; ( om

 

SCÂRBOS

SCÂRBÓS , - OÁSĂ , scârboși , - oase , adj . 1. Care provoacă scârbă ( 1 ) , greață , repulsie , silă ; dezgustător , respingător , grețos . 2. Care inspiră dispreț ; josnic , detestabil . 3. ( Fam . ; despre oameni ) Care se îngrețoșează ușor , căruia i se face ușor greață . 4. ( Fam . ; despre oameni ) Greu de mulțumit ; dezagreabil , nesuferit . - Scârbă + suf . -

 

SCANDALIZAT

SCANDALIZÁT , - Ă , scandalizați , - te , adj . ( Despre oameni ) Indignat , revoltat de o faptă scandaloasă ; ( despre manifestările oamenilor ) care denotă scandalizare . - V.

 

SEAMĂN

... SEÁMĂN , semeni , s . m . Cel care e la fel cu cineva ; aproapele cuiva ; om ( considerat în raport cu alt om

 

SEDENTAR

SEDENTÁR , - Ă , sedentari , - e , adj . ( Despre oameni ) Căruia nu - i place să umble , să facă mișcare , care stă mai mult acasă ; ( despre îndeletnicirile oamenilor ) care se desfășoară într - un spațiu închis ; care nu necesită mișcare , lipsit de

 

SEMIDOCT

... SEMIDÓCT , - Ă , semidocți , - te , adj . , s . m . și f . ( Om ) care are cunoștințe puține și superficiale ( dar se crede cult ) ; ( om

 

SIMȚ

SIMȚ , simțuri , s . n . 1. Facultate a oamenilor și a animalelor de a percepe impresii din lumea exterioară cu ajutorul unor organe specifice ; funcțiune a organismului prin care acesta recepționează și prelucrează o anumită categorie de stimuli externi sau interni ; simțire . 2. Capacitate a omului de a înțelege , de a judeca , de a aprecia ; înclinare , aptitudine pentru

 

SINGURĂTATE

SINGURĂTÁTE , singurătăți , ( 2 ) s . f . 1. Faptul de a fi singur ( 1 ) ; starea celui care trăiește singuratic ( 1 ) ; spec . izolare morală . 2. Loc retras pe unde oamenii nu umblă deloc sau trec foarte rar ; loc pustiu , lipsit de oameni ( și de animale ) ; pustietate ; p . ext . izolare . - Singur + suf . -

 

SLUGARNIC

SLUGÁRNIC , - Ă , slugarnici , - ce , adj . ( Despre oameni ) Care are o atitudine umilă , lipsită de demnitate față de cei pe care îi slujește sau de care depinde ; ( despre manifestări ale oamenilor ) care decurge dintr - o astfel de atitudine ; servil . - Slugar ( Înv . " slugă " < bg . ) + suf . -

 

SLUT

... SLUT , - Ă , sluți , - te , adj . , s . m . și f . ( Om ) mutilat , schilodit , infirm , diform , pocit ; p . ext . ( om

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>