Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OAMENI
Rezultatele 1601 - 1610 din aproximativ 1679 pentru OAMENI.
URÉCHE , urechi , s . f . I. 1. Fiecare dintre cele două organe ale auzului și echilibrului , așezate simetric de o parte și de cealaltă a capului omului și mamiferelor , alcătuite dintr - o parte externă , una mijlocie și una internă . 2. Fig . Facultatea de a auzi ; simțul auzului ; auz . II. ( Pop . ) Organul respirator al peștilor ; branhie . III. P . anal . 1. Gaura acului ( prin care se petrece ața sau sfoara ) . 2. Cheotoarea de piele sau de pânză care se coase la marginea posterioară de sus a ghetelor sau a cizmelor , cu ajutorul căreia se trage încălțămintea în picior . 3. Toartă ; inel , belciug . 4. ( La pl . ) Porțiune ieșită în afară dintr - o lucrare de zidărie , amenajată pentru a ușura fixarea unui toc de fereastră sau de ușă , pentru a susține un ornament
... URGÍE , urgii , s . f . ( Pop . ) 1. Nenorocire mare care se abate asupra cuiva sau a ceva . 2. Comportare , faptă , manifestare de om
... URIÁȘ , - Ă , uriași , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Personaj din basme închipuit sub formă de om de proporții extraordinare , supranaturale . 2. S . m . și f . Persoană foarte înaltă și robustă . 3. Adj . De proporții care depășesc cu mult proporția obișnuită , medie ...
URLÁ , úrlu , vb . I . Intranz . 1. ( Despre oameni și animale ) A scoate urlete ( 1 ) specifice . 2. ( Despre vânt , viscol , ape etc . : la pers . 3 ) A produce zgomote specifice , puternice ; a vâjâi , a
ÚRLET , urlete , s . n . 1. Strigăt puternic și prelung scos de oameni sau de animale . 2. Zgomot puternic produs de elemente ale naturii , de arme de foc etc . ; vuiet . - Urla + suf . -
URSÍN , - Ă , ursini , - e , adj . ( Rar ; despre oameni ) Lat în
URSITÓR , - OÁRE , ursitori , - oare , adj . , s . f . ( În credințele și basmele populare ) . 1. Adj . Care ursește . 2. S . f . Ființă imaginară despre care se crede că are darul de a hotărî soarta omului la naștere ; ursită ( 3 ) . 3. S . f . ( Înv . ) Soartă , destin ; fatalitate . - Ursi + suf . -
URSÚZ , - Ă , ursuzi , - e , adj . ( Despre oameni și manifestările lor ; adesea substantivat ) Morocănos , posac , neprietenos , necomunicativ ,
... URSUZÉNIE s . f . ( Rar ) Atitudine morocănoasă , posacă , neprietenoasă ; comportare de om
VÂJÂÍT^2 , - Ă , vâjâiți , - te , adj . ( Rar ; despre oameni ) Amețit ( de băutură ) , cherchelit . - V. vâjâi . VÂJÂÍT^1 , vâjâituri , s . n . Faptul de a vâjâi ; zgomot caracteristic produs de ceva care vâjâie ; vâjâială , vâjâitură , vâjâire . [ Var . : ( reg . ) vâjiit s . n . ] - V.
VÂRTÉJ , vârtejuri , s . n . I. 1. Porțiune din masa unui fluid în care acesta , datorită unui obstacol ivit în cale , are o mișcare de rotație ; turbion , bulboană . vâltoare , vârticuș . 2. Vânt puternic , vijelios , care se învârtește cu viteză pe loc , ridicând în aer obiecte ușoare ( praf , hârtii , frunze uscate etc . ) 3. Mișcare ( amețitoare ) în cerc . 4. Loc în creștetul capului omului sau pe pielea animalelor de unde părul pornește în toate direcțiile . II. Nume dat unor unelte care , atunci când funcționează , descriu o mișcare circulară : a ) fus pe care se desfășoară o funie sau un lanț la capătul cărora se află o găleată , și care se învârtește cu ajutorul unei manivele , folosit pentru a scoate apă din puț , pământ din gropi etc . ; b ) ( reg . ) unealtă cu care se poate ridica osia carului pentru a se repara roata ; c ) încuietoare la ușă sau la poartă , compusă dintr - o bucată de lemn care se învârtește în jurul unui cui ; d ) unealtă din lemn folosită pentru presat ( la teascul de stors struguri ) sau pentru strâns ( la masa dulgherului ) ; e ) unealtă de dogărie care servește la strângerea doagelor la butoaie , ciubere