Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ROMÂNESC

 Rezultatele 161 - 170 din aproximativ 203 pentru ROMÂNESC.

SANGEAC

SANGEÁC , sangeacuri , ( 1 , 2 ) s . n . , sangeaci , ( 3 ) s . m . ( Înv . ) 1. S . n . Steag turcesc de culoare verde ; ( în special ) steag cu semiluna în vârful lăncii , trimis de Poarta Otomană noului domn ales în țările românești . 2. S . n . Diviziune teritorială în Imperiul Otoman , subîmpărțire a unui pașalâc . 3. S . m . Guvernator al unui sangeac ( 2 ) . [ Var . : sângeác s .

 

SARAGEA

SARAGEÁ , saragele , s . f . 1. Călăreț din vechea cavalerie turcească . 2. Soldat din cavaleria neregulată a țărilor

 

SATÂRGIU

SATÂRGÍU , satârgii , s . m . Soldat mercenar înarmat cu satâr în vechea armată a țărilor

 

SATARA

SATARÁ , satarale , s . f . Dare excepțională ( în afara dărilor obișnuite ) percepută în țările

 

SCHILER

SCHILÉR , schileri , s . m . Dregător domnesc , conducător al unui punct vamal ( din preajma unei ape ) în evul mediu în țările românești . - Schelă + suf . -

 

SCUTELNIC

SCUTÉLNIC , scutelnici , s . m . ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Țăran care , în schimbul unor obligații suplimentare față de domn sau de stăpânul de moșie , era scutit de plata birului domnesc . - Scuti + suf . -

 

SECUI

SECÚI , secui , s . m . Persoană care face parte dintr - o populație de limbă turcică asimilată de triburile maghiare pe care le - a însoțit în migrațiunea lor spre Europa și care s - a așezat alături de populația românească în partea de sud - est a

 

SEIMEN

SEIMÉN , seimeni , s . m . ( În sec . XVII - XVIII , în Țara Românească și în Moldova ) Soldat din corpul de ostași mercenari pedeștri înarmați cu sânețe , a căror atribuție era paza curții domnești . [ Var . : siimén , simén s .

 

SERDAR

SERDÁR , serdari , s . m . 1. ( În sec . XVII - XVIII , în Țara Românească și Moldova ) Comandant de oaste , mai ales de călărime . 2. ( În sec . XVIII - XIX ) Boier de rang

 

SERHAT

SERHÁT , serhaturi , s . n . ( Înv . ) Cetate turcească la granița țărilor

 

SFANȚ

SFÁNȚ , sfanți , s . m . Veche monedă austriacă de argint având valoarea de aproximativ doi lei , care a circulat și în țările românești la începutul sec . XIX ; sorcovăț ; p . gener . monedă măruntă , ban ,

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>