Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OAMENI
Rezultatele 1591 - 1600 din aproximativ 1679 pentru OAMENI.
UMANÍSM s . n . Mișcare socială și culturală apărută în apusul Europei în sec . XIV , ca expresie a luptei împotriva feudalismului și a învațăturii scolastice , care a promovat ideea încrederii în valoara omului și a perfecționării sale , a militat pentru dezvoltarea liberă și multilaterală a personalității umane , pentru o cultură laică ( în spiritul vechii culturi clasice )
UMANITARÍSM s . n . Concepție , atitudine de înțelegere , de dragoste față de oameni și de omenire ; umanitate (
UMANITÁTE s . f . 1. Totalitatea oamenilor ; omenire ( 1 ) . 2.
UMANIZÁ , umanizez , vb . I . 1. Tranz și refl . A ( se ) face mai uman , mai apropiat de oameni . 2. Tranz . A atribui animalelor , obiectelor , fenomenelor însușiri
UMBLĂRÉȚ , - EÁȚĂ , umblăreți , - e , adj . ( Fam . , depr . sau ir . ; despre oameni ) Căruia îi place să umble mult , să se plimbe ( fără rost ) , să hoinărească . - Umbla + suf . -
UMBLÁT^2 , - Ă , umblați , - te , adj . 1. ( Despre drumuri ) Pe care se circulă mult ; care este frecventat , circulat . 2. ( Despre oameni ) Care a colindat prin multe locuri , a trăit și a văzut multe lucruri ( acumulând o mare experiență de viață ) ; călătorit , purtat ^2 ( 2 ) . - V umbla . UMBLÁT^1 s . n . Umblare . - V.
... genitiv ) Conturul întunecat al unei ființe sau al unui lucru , proiectat pe o suprafață ( mai ) luminată . 2. ( În concepțiile mistice și în basme ) Duhul unui om
... UNCHIÁȘ , unchiași , s . m . 1. ( Pop . ) Om
... Lamă cornoasă care crește pe partea de deasupra a ultimei falange a degetelor de la mâini și de la picioare , la om . 2. Compuse : unghia - găii sau unghia - găinii = plantă erbacee din familia leguminoaselor , cu tulpina întinsă pe pământ , cu flori galbene - verzui , dispuse în ciorchini ( Astragalus ...
URÂCIÓS , - OÁSĂ , urâcioși , - oase , adj . ( Despre oameni și manifestările lor ) Antipatic , nesuferit , neplăcut . [ Var . : uriciós , - oásă adj . ] - Urî + suf . -
URÉCHE , urechi , s . f . I. 1. Fiecare dintre cele două organe ale auzului și echilibrului , așezate simetric de o parte și de cealaltă a capului omului și mamiferelor , alcătuite dintr - o parte externă , una mijlocie și una internă . 2. Fig . Facultatea de a auzi ; simțul auzului ; auz . II. ( Pop . ) Organul respirator al peștilor ; branhie . III. P . anal . 1. Gaura acului ( prin care se petrece ața sau sfoara ) . 2. Cheotoarea de piele sau de pânză care se coase la marginea posterioară de sus a ghetelor sau a cizmelor , cu ajutorul căreia se trage încălțămintea în picior . 3. Toartă ; inel , belciug . 4. ( La pl . ) Porțiune ieșită în afară dintr - o lucrare de zidărie , amenajată pentru a ușura fixarea unui toc de fereastră sau de ușă , pentru a susține un ornament