Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OAMENI
Rezultatele 1581 - 1590 din aproximativ 1679 pentru OAMENI.
TUNS ^2 , - Ă , tunși , - se , adj . ( Despre păr , barbă , mustață , lână , iarbă etc . ) Tăiat , scurtat , retezat ; ( despre oameni sau unele animale ) cu părul , barba , mustața , lâna tăiate , scurtate , retezate . V. tunde . TUNS ^1 s . n . Faptul de a ( se ) tunde ; tunsoare . - V.
TURBÁRE , turbări , s . f . 1. Boală infectocontagioasă comună omului și animalelor , provocată de un virus , caracterizată prin accese nervoase violente , stări de agitație , urmate de paralizie și apoi de moarte ; rabie , turbăciune , turbă ^2 . 2. Fig . Mânie , furie nestăpânită ; înverșunare ,
TÚRIȚĂ , turițe , s . f . Plantă erbacee cu tulpina în patru muchii , cu flori albe sau verzi și cu fructe acoperite cu peri curbați la vârf , care se agață de hainele oamenilor , de lâna oilor etc . ( Galium
TÚRMĂ , turme , s . f . 1. Grup ( mai mare ) de oi sau , p . ext . , de alte animale domestice sau sălbatice , care trăiesc împreună . 2. ( Depr . ) Mulțime , grup ( mare ) de oameni ( în dezordine ) . 3. ( În limbajul bisericesc ) Mulțimea
... TURMÁC , - Ă , turmaci , - ce , s . m . și f . ( Reg . ) 1. Bivol tânăr . 2. Epitet dat unui om
... UȘIÉR , ușieri , s . m . ( Ieșit din uz ) Om
UȘURÁTIC , - Ă , ușuratici , - ce , adj . ( Despre oameni și manifestările lor ) Lipsit de seriozitate ( mai ales din punct de vedere moral ) ; nesocotit ; flușturatic , frivol . - Ușor ^2 + suf . -
UBICVÍST , - Ă , ubicviști , - ste , adj . 1. ( Despre plante ) Care trăiește și se dezvoltă la fel de bine în condiții de mediu diferite . 2. ( Fam . ; despre oameni ) Care pare a se afla în mai multe locuri
ÚLIȚĂ , ulițe , s . f . 1. Drum îngust care străbate un sat ( rar un oraș ) , mărginit de o parte și de alta de case ; p . ext . stradă . 2. ( Colectiv ) Oamenii care locuiesc în casele de pe uliță ( 1 ) . [ Pl . și
ULUIÁLĂ , uluieli , s . f . Faptul de a ului ; starea omului uluit , uimit ; uluire . Zăpăceală , buimăceală . - Ului + suf . -
UMANÍSM s . n . Mișcare socială și culturală apărută în apusul Europei în sec . XIV , ca expresie a luptei împotriva feudalismului și a învațăturii scolastice , care a promovat ideea încrederii în valoara omului și a perfecționării sale , a militat pentru dezvoltarea liberă și multilaterală a personalității umane , pentru o cultură laică ( în spiritul vechii culturi clasice )