Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ROMÂNESC

 Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 203 pentru ROMÂNESC.

POSTELNIC

POSTÉLNIC , postelnici , s . m . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Titlu dat unui mare boier , membru al sfatului domnesc , care avea în grijă camera de dormit a domnului și organiza audiențele la domn ; boier care avea acest titlu . 2. Titlu onorific dat boierilor care aveau unele atribuții administrative ; boier care avea acest

 

POTRONIC

POTRONÍC , potronici , s . m . Monedă poloneză de argint , care a circulat și în țările românești ( în sec . XVII - XVIII ) mai ales în

 

PRĂDALICĂ

PRĂDÁLICĂ , prădalice , s . f . ( În evul mediu , în Țara Românească ) Bun funciar trecut în stăpânirea domniei la stingerea descendenței masculine a

 

PRAHOVEANCĂ

PRAHOVEÁNCĂ , prahovence , s . f . 1. Femeie născută și crescută în județul Prahova . 2. ( Art . ) Numele mai multor dansuri populare românești . - Prahovean + suf . -

 

PRETORIU

PRETÓRIU , pretorii , s . n . 1. ( La romani ) Reședința pretorului , sala în care pretorul își exercita funcțiile judecătorești . 2. ( Înv . ) Sală de judecată ( în incinta unui tribunal ) ; p . gener . tribunal . 3. ( În evul mediu , în Țara Românească ) Sfat domnesc format din sfetnicii apropiați ai

 

PRISTAV

PRISTÁV , pristăvi , ( 1 , 2 ) s . m . , pristavuri , ( 3 ) s . n . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Persoană care anunța populației știrile oficiale ; crainic . 2. S . m . Vătaf pe moșia unui boier . 3. S . n . ( Înv . ) Comunicare oficială , ordonanță ,

 

RĂSURĂ

RĂSÚRĂ^3 , răsuri , s . f . Cotă adițională la dări , în țările românești , în sec . XVIII - XIX , din care se făcea plata dregătorilor . - Et . nec . Cf . %rade . % RĂSÚRĂ^2 , răsuri , s . f . 1. ( Bot . ) Măceș . 2. ( Entom . ) Larvă de efemeră . - Et . nec . RĂSÚRĂ^1 , răsuri , s . f . ( Rar ) Răzătură . - Ras ^2 + suf . -

 

RAIA

RAIÁ , raiale , s . f . 1. Teritoriu ocupat și administrat direct de autoritățile militare turcești . 2. Nume dat de către turci locuitorilor din Moldova și Țara Românească , datori să le plătească tribut . [ Pr . : - ra -

 

ROMÂNIE

ROMÂNÍE s . f . 1. ( Înv . ) Limba română . 2. ( În forma rumânie ) Condiție a țăranilor din Țara Românească dependenți de stăpânul feudal al moșiei ( domn , boieri , mănăstiri ) ; condiție de rumân ; iobăgie . [ Var : rumâníe s . f . ] - Român + suf . -

 

ROMÂNISM

... ROMÂNÍSM , românisme , ( 2 ) s . n . 1. Sentiment național al românilor ( I 1 ) ; spirit românesc

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>