Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ROMÂNESC
Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 203 pentru ROMÂNESC.
PAZVANGÍU , pazvangii , s . m ( Înv . ) Ostaș din trupele rebele ale lui Pazvantoglu ( Pazvan - Oglu ) , care făceau dese incursiuni de pradă în Țara Românească , la sfârșitul sec . XVIII și începutul sec . XIX ; p . ext . hoț , tâlhar , pungaș ; pazvant , pazvantlâu , pazvantoglu . - Pazvant + suf . -
PERPERÍT s . n . ( Ist . ) Dare indirectă pe produsele comercializate care se plătea domniei în Țara Românească . - Perper + suf . -
PITÁC^1 , pitace , s . n . ( Înv . ) 1. Decret de ridicare la rang boieresc ; diplomă de boierie . 2. Act oficial , poruncă scrisă ; ordonanță , dispoziție . 3. Scrisoare , răvaș . PITÁC^2 , pitaci , s . m . 1. Monedă austriacă de argint , care a circulat în sec . XVIII și în țările românești ; monedă rusească de argint sau de aramă ; ( sens curent ) ban de valoare mică ; patașcă . 2. P . gener . Ban , monedă . [ Var . : patácă s .
PITÁR , pitari , s . m . ( În evul mediu în țările românești ) Titlu dat boierului care se ocupa cu aprovizionarea cu pâine a curții domnești ( și a oștirii ) și cu supravegherea brutarilor domnești ; boier care avea acest
PLAI , plaiuri , s . n . 1. Versant al unui munte sau al unui deal ; creastă , culme , vârf al unui munte sau al unui deal ; p . gener . munte , deal mare . 2. Regiune de munte sau de deal aproape plană , acoperită în general cu pășuni . 3. Drum ( sau cărare ) care face legătura între poala și creasta unui munte ; potecă . 4. Regiune , ținut ; ( la pl . ) meleaguri . 5. Subîmpărțire administrativă a județelor și a ținuturilor ( mai ales a celor de munte ) în evul mediu , în Țara Românească ; plasă . - Et .
PLÁSĂ^2 , plese , s . f . ( Reg . ) Fel de mâncare ce se servește la masă . PLÁSĂ^1 , plase , s . f . I. 1. Împletitură cu ochiuri mari din fire textile , sintetice ori metalice , din care se fac diferite obiecte ; obiect confecționat dintr - o astfel de împletitură ; fileu . 2. Împletitură cu ochiuri ( din sfoară , sârmă etc . ) care se așează în spatele porților de joc ( la fotbal , handbal , polo , hochei etc . ) pentru a opri obiectul de joc ( mingea , pucul etc . ) și pentru a pune în evidență cu ușurință marcarea punctului . II. 1. Parte dintr - o moșie în evul mediu , în Țara Românească , cuvenită unui proprietar . 2. Subdiviziune a unui județ , în vechea împărțire administrativă a țării ; ocol . III. ( Rar . ) Limbă de cuțit ;
... care umblă flăcăii în ajunul Anului nou , recitând colinde , sunând din clopoței , pocnind din bici etc . ; p . ext . datina uratului de Anul nou în folclorul românesc
... POȘOVOÁICA s . f . art . Dans popular românesc
POGONĂRÍT s . n . Impozit care se plătea în țările românești ( sec . XVII - XVIII ) în favoarea domniei , pentru fiecare pogon cultivat ( mai ales cu viță de vie , cu tutun sau cu porumb ) . - Pogon + suf . -
POSLÚȘNIC , poslușnici , s . m . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Slujitor boieresc sau mănăstiresc care era scutit de dări . 2. ( Înv . ) Infirmier . [ Var . : ( înv . ) poslújnic s .
POSTÉLNIC , postelnici , s . m . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Titlu dat unui mare boier , membru al sfatului domnesc , care avea în grijă camera de dormit a domnului și organiza audiențele la domn ; boier care avea acest titlu . 2. Titlu onorific dat boierilor care aveau unele atribuții administrative ; boier care avea acest