Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ANUMIT
Rezultatele 1101 - 1110 din aproximativ 1188 pentru ANUMIT.
... TALÉNT , talente , s . n . Aptitudine , înclinare înnăscută într - un anumit
TEÁCĂ , teci , s . f . 1. Înveliș , toc , apărătoare confecționată din metal , din lemn sau din piele , în care se păstrează obiecte tăioase lungi sau anumite instrumente ; toc , apărătoare . 2. Parte a unei unelte manuale în care intră și se fixează coada sau mânerul . 3.
TEASC , teascuri , s . n . 1. Presă manuală cu ajutorul căreia se storc strugurii , semințele plantelor oleaginoase etc . pentru a se obține mustul , uleiul . 2. ( Înv . ) Mașină de imprimat ; p . ext . tipar , tipărire . 3. ( Reg . ) Capcană pentru anumite
... a metodelor și a mijloacelor de prelucrare a materialelor . 2. Ansamblul proceselor , metodelor , operațiilor etc . utilizate în scopul obținerii unui anumit
TELEFONOMETRÍE s . f . Operație de determinare a calităților aparatelor telefonice și a legăturilor telefonice , la emisiune și la recepție , prin comparare cu calitățile anumitor instalații de
TELEREGLÁJ , telereglaje , s . n . Totalitatea mijloacelor tehnice pentru transmiterea la distanță , cu ajutorul unui semnal electromagnetic intermediar , a unor comenzi care să efectueze reglajul într - o anumită instalație ;
TEMÁTIC , - Ă , tematici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Care ține de o temă , privitor la o temă , făcut pe anumite teme . 2. Adj . ( În sintagma ) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix , nici desinență , și care , adăugată la rădăcina unui cuvânt , formează împreună cu aceasta o temă . 3. S . f . Totalitatea temelor sau tema esențială a unei lucrări literare , artistice , științifice , a unui curent literar , a unei epoci
... TEMPORÁR , - Ă , temporari , - e , adj . Care e de scurtă durată , care nu durează decât un anumit
... TENDENȚIÓS , - OÁSĂ , tendențioși , - oase , adj . Care urmărește un anumit
TENDÍNȚĂ , tendințe , s . f . 1. Dispoziție firească pentru ceva , înclinare , năzuință ; pornire , acțiune conștientă spre un scop determinat . 2. Forță care face ca un corp să se miște într - o anumită direcție ; direcția pe care o are un corp în
TEORÍE , teorii , s . f . 1. Formă superioară a cunoașterii științifice care mijlocește reflectarea realității . 2. Ansamblu sistematic de idei , de ipoteze , de legi și concepte care descriu și explică fapte sau evenimente privind anumite domenii sau categorii de fenomene . 3. ( În sintagme ) Teoria informației = teorie matematică a proprietăților generale ale surselor de informație , ale posibilităților de păstrare și de transmitere a informațiilor etc . Teoria literaturii = ramură a științei literaturii care studiază trăsaturile generale ale creației literare , curentele și metodele artistice etc . Teoria relativității = teorie a relațiilor dintre spațiu , timp și mișcare a materiei , în care legile fundamentale ale fenomenelor fizice sunt enunțate într - o formă valabilă atât pentru viteze relative mici ale corpurilor , cât și pentru viteze relative foarte mari , apropiate de viteza luminii . 4. Partea teoretică a instrucției militare . [ Pr . : te -