| 
  Cuvântul FINALA nu a fost găsit. 
Au fost afișate formele bază:
FINALĂ,FINALForme cu și fără diacritice ale cuvântului FINALA:
 FINALĂ, 
 FINALĂ.   
FINALA
-
Definiția din dicționar
 Traducere: engleză 
  
Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. finálă (ornament, sunet, fază sportivă) s. f., g.-d. art. finálei; pl. finále 
  Sursa
:
ortografic 
   
FINÁL//Ă \~e f. 1) Ultima întâlnire în cadrul unor competiții cu caracter eliminatoriu. 2) Ornament tipografic care se plasează la sfârșitul unei publicații. /finale
  Sursa
:
NODEX 
   
FINÁLĂ s.f. 1. Întâlnire care constituie sfârșitul decisiv al unei competiții. 2. Ornament tipografic așezat la sfârșitul unui capitol. [Var. final s.n. / < fr. final, it. finale].
  Sursa
:
neologisme 
   
FINÁL, -Ă,  finali, -e,  adj., subst. 1. Adj. Care reprezintă sfârșitul, încheierea, care marchează ultima fază (a unei lucrări, a unui proces, a unei acțiuni, a unui eveniment etc.); care se află în urmă, la sfârșit. ** (Substantivat, f.) Ornament tipografic care se plasează la sfârșitul unei cărți, al unui capitol etc. ** (Substantivat, f.) Sunet de la sfârșitul unui cuvânt, al unei propoziții etc. 2. S.n. Încheiere, sfârșit al unei acțiuni. al unei întâmplări, al unei lucrări etc. 3. S.f. Ultima fază a unei competiții sportive, a unui concurs artistic, științific etc. cu caracter eliminatoriu. 4. Adj. (Lingv.; despre propoziții, complemente, conjuncții) Care indică scopul, finalitatea. - Din fr. final,  lat. finalis.
  Sursa
:
DEX '98 
   
Final ≠ inițial, introducere, incipient
  Sursa
:
antonime 
   
FINÁL, -Ă I. adj. 1. de (la) sfârșit. 2. care arată scopul. o propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care exprimă scopul acțiunii din regentă; conjuncție ~ă = conjuncție care introduce o propoziție finală. II. s. n. încheiere, sfârșit. * ultima parte a unui concert, a unei simfonii etc. III. s. f. 1. (sport) întâlnire care constituie încheierea unei competiții. 2. ornament tipografic așezat la sfârșitul unui capitol. 3. (muz.) sunet stabil de încheiere în jurul căruia gravitează toate celelalte.  (< fr. final, lat. finalis)
  Sursa
:
neoficial 
   
FINÁL adj., s. 1. adj. ultim. (Scopul \~; etapa \~.) 2. s. v. capăt. 3. s. v. sfârșit. 4. s. v. deznodământ.
  Sursa
:
sinonime 
   
finál adj. m., pl. fináli; f. sg. finálă, pl. finále
  Sursa
:
ortografic 
   
finál s. n., pl. finále
  Sursa
:
ortografic 
   
FINÁL^2 \~ă (\~i, \~e) 1) Care se află la fine; plasat la sfârșit. Vocală \~ă. 2) lingv. Care indică scopul; de scop. Propoziție \~ă. /final, lat. finalis
  Sursa
:
NODEX 
   
FINÁL^1 \~e n. 1) Etapă care constituie sfârșitul unei acțiuni sau al unei lucrări. 2) Parte care încheie, constituind finele unei compoziții muzicale. /final, lat. finalis
  Sursa
:
NODEX 
   
FINÁL, -Ă adj. 1. De (la) sfârșit. 2. Care arată, exprimă scopul. ** Propoziție finală (și s.f.) = propoziție circumstanțială care exprimă scopul acțiunii din propoziția regentă; conjuncție finală = conjuncție care introduce o propoziție finală. // s.n. Încheiere, sfârșit (al unei opere, al unei lucrări, al unei întâmplări). ** Ultima parte a unui concert, a unei simfonii etc. 2. V. finală (2). [Cf.  lat. finalis, fr. final, it. finale].
  Sursa
:
neologisme 
   
  Copyright © 2004-2020 DEX online. 
  Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL
, cu condiția păstrării acestei note. |