A r c h e u s . r o

Teofile, în cea dintîi carte a mea, am vorbit despre tot ce a început Isus să facă și să învețe pe oameni,

dela început pînă în ziua în care S`a înălțat la cer, după ce, prin Duhul Sfînt, dăduse poruncile Sale apostolilor, pe cari -i alesese.

După patima Lui, li S`a înfățișat viu, prin multe dovezi, arătîndu-li-Se deseori timp de patruzeci de zile, și vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu.

Pe cînd Se afla cu ei, le -a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aștepte acolo făgăduința Tatălui, ,,pe care,`` le -a zis El, ,,ați auzit -o dela Mine.

Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veți fi botezați cu Duhul Sfînt.``

Deci apostolii, pe cînd erau strînși laolaltă, L-au întrebat: ,,Doamne, în vremea aceasta ai de gînd să așezi din nou Împărăția lui Israel?``

El le -a răspuns: ,,Nu este treaba voastră să știți vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le -a păstrat supt stăpînirea Sa.

Ci voi veți primi o putere, cînd Se va pogorî Duhul Sfînt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, și pînă la marginile pămîntului.``

După ce a spus aceste lucruri, pe cînd se uitau ei la El, S`a înălțat la cer, și un nor L -a ascuns din ochii lor.

Și cum stăteau ei cu ochii pironiți spre cer, pe cînd Se suia El, iată că li s`au arătat doi bărbați îmbrăcați în alb,

și au zis: ,,Bărbați Galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Isus, care S`a înălțat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaș fel cum L-ați văzut mergînd la cer.``

Atunci ei s`au întors în Ierusalim din muntele numit al Măslinilor, care este lîngă Ierusalim, departe cît un drum în ziua Sabatului.

Cînd au ajuns acasă, s`au suit în odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau: Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zilotul, și Iuda, fiul lui Iacov.

Toți aceștia stăruiau cu un cuget în rugăciune și în cereri, împreună cu femeile, și cu Maria, mama lui Isus, și cu frații Lui.

În zilele acelea, Petru s`a sculat în mijlocul fraților, -numărul celor adunați laolaltă era de aproape o sută douăzeci, -și a zis:

,,Fraților, trebuia să se împlinească Scriptura spusă de Duhul Sfînt mai înainte, prin gura lui David, despre Iuda, care a fost călăuza celor ce au prins pe Isus.

El era din numărul nostru, și era părtaș al aceleiași slujbe.

Omul acesta a dobîndit un ogor cu plata nelegiuirii lui, a căzut cu capul în jos, a plesnit în două prin mijloc, și i s`au vărsat toate măruntaiele.

Lucrul acesta a ajuns așa de cunoscut de toți locuitorii din Ierusalim, încît ogorul acela a fost numit în limba lor: ,Acheldama`, adică: ,Ogorul sîngelui.` -

În adevăr, în cartea Psalmilor este scris: ,Locuința lui să rămînă pustie, și nimeni să nu locuiască în ea!` Și: ,Slujba lui s`o ia altul!`

Trebuie deci ca, dintre ceice ne-au însoțit în toată vremea în care a trăit Domnul Isus între noi,

cu începere dela botezul lui Ioan pînă în ziua cînd S`a înălțat El dela noi, să fie rînduit, unul care să ne însoțească drept martor al învierii Lui.

Ei au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis și Iust, și pe Matia.

Apoi au făcut următoarea rugăciune: ,Doamne, Tu, care cunoști inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din acești doi l-ai ales,

ca să ia loc în slujba și apostolia aceasta, din care a căzut Iuda, ca să meargă la locul lui.`

Au tras la sorți, și sorțul a căzut pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.